A venit primavara in fiecare suflet, chiar si cele inghetate se dezgheaza usor si chiar daca uneori isi mai ascund trairile, au macar un minim de moment in care-si permit sa se lase purtate de val, sa-si zambeasca dimineata in oglinda, ca mai apoi sa-si poata imbraca din nou costumele sobre de strada. E primavara in orice colt de natura, desi zapada inca mai persista pe alocuri si se incapataneaza sa ramana, sa ne-nfrigureze si sa nu ne permita sa renuntam la blanuri si cojoace.

E vremea sa-ti lasi sentimentele din lesa, sa nu-ti mai infranezi pornirile, sa iti dai voie sa alergi in tenisi, sa sari si sa-ti asezi ochelarii pe nas fara sa vrei sa asculti vreo remarca in jur.  Lasa putin seriozitatea pe planul secund, profita de fiecare raza rece de soare, incepe sa schimbi garderoba interioara si umple-ti trupul de voie buna si zambile. Ia cu tine mirosurile ce plutesc prin pietele pline cu flori de primavara si creeaza-ti propriul parfum, doar pentru tine si pentru nimeni altcineva.

E vremea sa te pui pe locul intai si sa lasi tot ce li s-ar parea altora semnificativ in background si sa-ti permiti sa le scoti de acolo doar cand vrei si ai nevoie de vreun detaliu de fundal. Indrazneste sa-ti colorezi viata si invata sa gandesti pozitiv.

Indragosteste-te o data la saptamana si renunta la obiceiul asta doar cand simti ca merita cu adevarat sa-ti lasi sufletul deschis, atunci cand ai o siguranta minima ca  nu va fi invadat fara scrupule. Invata sa iubesti pe o durata limitata de timp, autoimpune-ti termen de valabilitate al sentimentelor, iar cand expira, treci la produsul urmator. Opreste-te doar cand termenul de valabilitate pare a fi nelimitat si doar atunci cand aduce cu sine mai multe beneficii intr-un singur produs decat ar face-o 10 produse de acelasi tip in 10 saptamani diferite, probabil fiecare in parte cu intensitatea si bucuriile sale. Asculta muzica si da-ti voie sa dansezi propriul vals stangaci, in fata unui auditoriu care te incolteste. Lasa-ti adresa pe o banca in parc si asteapta sa ti se livreze buchete de flori si ganduri bune (adresa mea o gasiti la contact ) ).

E pe cale sa se-ncheie si prima zi oficiala de primavara si e pe cale sa devina una din zilele pe care vreau sa le sterg din calendar si sa le reneg.

Cand eram eu mica, (nu foarte departe de timpul in care postez), asteptam ziua de 1 Martie cu sufletul la gura. Asteptam sa merg la scoala si sa-mi gasesc plicuri anonime in banca, flori si martisoare. Asteptam sa o iau pe mama de mana si sa merg la ales de martisoare. Fiecare martisor in parte era cu dedicatie, era ales pe spranceana si cu multa grija. Nu plecam de la tarabele alea inghesuite si pline de panglici alb-rosii, pana nu gaseam martisorul potrivit. Era o perioada frumoasa, pe care o apreciam altfel, pe care o asteptam cu nerabdare si cu bucurie. A venit primavara! Oficial!

De vreo 2-3 ani, am uitat complet de sarbatoarea asta nationala, sarbatoare specific romaneasca si am renuntat incet-incet la purtatul martisoarelor. Imi amintesc cu drag ca aveam vreo 4 martisoare pe care le schimbam cu regularitate si pe care le purtam cu mandrie de la geaca, la tricou si ghiozdan. Incet-incet, am renuntat la cel de pe geaca…si-a mai ramas o amintire simpatica prin anii de-nceput de liceu, cand inca mai purtam panglici impletite cu alb si rosu, dupa care, am renuntat definitiv la orice forma de a-mi aminti de sarbatoarea asta care-mi oferea atat de multa incantare. N-am mai primit martisoare…de ceva vreme. Poate pentru ca nici nu m-am chiunuit sa ofer, poate pentru ca nici nu am aratat prea mare interes…poate pentru ca nu sunt singura care a patit-o, iar voi sigur intelegeti despre ce vorbesc. Nu-mi place ce devenim, nu-mi place felul in care ne maturizam, in care, nu noi, ci viata insasi ne schimba…si o face irevocabil. Sa ne fie rusine pentru ceea ce am lasat sa ni se intample, iar voi, restul, care inca mai simtiti ca prima zi de primavara e speciala, tin sa va felicit ca puteti s-o faceti si va-ndemn sa ne prescrieti si noua reteta.

Pana una-alta, raman cu frezia mea de pe birou care-mi aduce suficienta primavara-n suflet. Doar atat cat am nevoie.