Vine o vreme in viata cand iti schimbi priortiatile, iar primul care ramane surprins de optiunile pe care le ai si de alegerile pe care le faci, esti chiar tu. Nu prea realizezi schimbarea decat atunci cand cei din jur urla in gura mare ca nu te mai recunosc si chiar si in acele momente o dai in starea de negare, refuzand sa deschizi ochii. Hai ca trece asa o vreme, dar deja ai auzit de prea multe ori aceeasi placa si te opresti pentru o clipa si iti faci niste teste, o scurta autoanaliza, iar la final…’la naiba! nu zic astia rau ce zic’. Ei bine, concluzia e ca te-ai schimbat si multe dintre lucrurile care odata ti se pareau capitale, acum n-au nici cea mai mica semnificatie, iar lururile peste care treceai cu vederea zi de zi, au acum o importanta covarsitoare in existenta ta. Brusc, simti ca ai nevoie de o gura de aer si de o plimbare in care sa te iei tu pe tine de mana si sa iesi singur din casa.  Nu-ti recomand sa te-nsotesti de casti sau alte gadget-uri, ci doar de o minte limpede si ceva incaltari comode, ca ai nevoie de putin timp de reflectie.  La final, daca esti norocos si ti-a iesit combinatia cu plimbatu’ si mintea limpede, reusesti sa-ti pui o oarecare ordine-n gandire si sa-ti revizuiesti lista de prioritati. Concluzia o fi ca ai mai acumulat un dram de experienta de la ultima verificare pe care ti-ai facut-o si ca, vrei sau nu, te-a modelat fiecare intamplare din viata ta si fiecare om pe care l-ai intalnit. Ai invatat ca unele greseli e mai bine sa le repeti, iar altele e mai bine sa le dai uitarii, insa cel mai important e sa nu regreti nimic si sa crezi cu adevarat ca nimic nu e intamplator in viata. Te-as mai sfatui sa-ti dramuiesti bine timpul asta ‘ tu cu tine’ si sa fie DOAR atat cat e necesar, iar in rest, sa te inconjori de prieteni, pentru ca ei vor fi mereu acolo sa te asculte, chiar daca vei ajunge sa-i plictisesti uneori cu aceeasi poveste la care i-ai dat mii si mii de interpretari. Ei vor fi acolo si te vor asculta inca o data si vor incerca sa-ti dea sfaturile cele mai bune, trebuie doar sa vrei sa le accepti. Iar daca nu esti unul dintre norocosii care are parte de prieteni adevarati, sa stii ca parintii sunt de departe cei mai in masura sa te asculte si sa-ti dea un imbold, sa vezi ca schimbarile sunt bune si maturizarea asta-i un ‘must have’.

Mi-e dor… si acum ma gandesc la trecut, insa mi-e dor de viitorul ce-ar fi putut sa vina. Mi-e dor de ce mi-a fost odata dor, mi-e dor de cum mi-era dor si cum asteptam sa-mi fie. Mi-e dor sa ma doara burta de la atata ras. Mi-e dor de anul intai de facultate,  mi-e dor de planurile si visele impartite la 3 noaptea in camin. Mi-e dor de plimbarile nocturne si nu mi-e dor doar de atat. Mi-e dor sa-mi caut telefonul, mi-e dor sa nu-l uit in geanta, mi-e dor sa am motiv sa ma intereseze sa il scot de pe silent. Mi-e dor sa ma intreb cum va fi vara, mi-e dor de vremea cand faceam planuri in doi, mi-e dor sa nu mai fac nimic pe ultima suta demetri, dar totusi mi-e dor de-o petrecere nebuna in stil american sau de-un film siropos. Mi-e dor de vremea cand glumeam despre casatorie, mi-e dor de majorate, mi-e dor sa fim mai mult de 3 persoane (si acelea indecise) care stiu sa se distreze. Mi-e dor de prieteni noi care sa fie ceea ce par a fi….mi-e dor de oamenii pe care i-am lasat in urma, mi-e dor sa nu conteze brandurile, mi-e dor de-un strans de mana fara interes. Mi-e dor sa fiu impresionata, mi-e dor de visele pe care le aveam odata, de gandirea pe care intre timp am lasat-o uitarii, de cainele meu maidanez, de bucuria pe care o aveam cand infloreau liliecii sau de un buchet de frezii fara un motiv anume. Mi-e dor de ordine si disciplina, la fel cum mi-e dor de haosul constient din 402. Mi-e dor sa actionez fara sa gandesc si mi-e dor sa nu fiu judecata. Si toate astea pentru ca…sunt om si-o recunosc.

Tring! Am primit un mail! Tzaar -tzaarr ! Stai mah, ca-mi suna telefonul! Bleep-bleep! Ha! Sms! Trebuie feedback.

Numa’ un pic sa-mi verific contu’ pe twitter, daca am vre-un DM, ori daca e careva care mi se adreseaza @LoanaV. Doaaaaaaamnee!

Ai putina rabdare, doar sa intru pe blog, sa vad daca am comentarii noi si sa-mi mai verific numarul de vizitatori si sa-i localizezpe harta. Viiiiiin acum!

Pfff….dar am 3 notificari pe FB si mai tre’ sa vad daca mi-a vizitat cineva profilul pe HI5, ce naiba? Atat nu poti sa astepti? Gata…vin! Inchid tot si vin!

…..in 5 minute, ca vreau sa mai vad vizitatorii de pe vechiul blog si gata. Pfff…inca 11 tweeturi, intre timp. Verificare rapida si-am plecat. Ies pe usa si-mi doresc un alt telefon si net oriunde. Iarasi am fost  ultima, iarasi m-asteptati, stiu! “Bine ca stai pe pe net, cand noi ne machiem!”, aud o voce mustratoare-n spate si ma grabesc sa-mi aranjez paltonul

Asa se intampla de fiecare data.  Dar drept iti zic, ca dintre toate astea, cel mai tare ma bucur la Sms-uri noi. Imi sare inima din loc cand am primit un mesaj, cu sau fara motiv, dar asa se intampla de fiecare data. Sunt atat de incantata, incat nu se poate discuta cu mine pana in momentul in care nu ajung sa pun mana pe telefonn sa il verific. Pe locul doi, ca bucurie-n suflet, sunt comentariile pe blog si numarul crescand de vizite. Ma implineste treaba asta, si-mi da incredere in mine. Stii ce-mi mai incanta corazonul? Add-urile pe mess, dupa care urmeaza strict, falowerii pe twitter. Toate astea imi dau o stare de bine. Imi plac oamenii prea tare and i really need to keep in touch. Asta-i o buba mare de-a mea, iar pe langa asta, pe langa faptul ca-mi place sa rad pe YM!, imi plac de mor noile contacte, care par interesante. Sunt asa…o provocare pentru mine. Sa vezi cum te percepe o noua persoana din lista de mess, dupa o serie de discutii. Se intampla sa pierd extrem de multa vreme si cu pozele, trebuie sa recunosc. Cand m-apuca dracii, pierd ore in sir pe FB si dau de persoane, inbhipuite si neinchipuite si ma-nciudez de mor cand au profil din ala privat si n-avem prieteni comuni. Nu ma-ncumet la add in toate cazurile, dar se mai fac si exceptii. Si asta trebuie sa recunosc. A trecut vremea Hi5-ului, dar si el la vremea lui ma-ncanta cu profile visitors, pana s-a introdus optiunea aia care nu te lasa sa fii vazut daca vizitezi, pe care de altfel am bifat-o cu totii, asadar nu mai e palpitant. Am innebunit de tot, dar sunt sigura ca si pe voi va fac sa va simtit bine aceste mici detalii din viata cotidiana si sunt la fel de sigura, ca nu multi o sa recunoasca treaba asta. )

Eu? Eu stau ore-n sir pe Facebook? Da’ de unde….mai incarc si eu o poza-doua si gata. Nu ma pasioneaza Hi5-ul, doar ca-mi mai schimb uneori tema si topul…(zilnic). Nu, nu ti-am citit blogul, doar mi-am aruncat ochii, in graba. De ce m-as bucura la mesaje, doamne fereste? Nu stau deloc pe twitter, dar sunt la curent cu toate vestile (in momentul aparitiei)…din greseala. Extraordinar! Nu stau pe mess…deloc. De’ aia am busy all day long. Bullshit!

Face it! I’m not the only one.  (intre timp, un nou comment pe FB) )

Cel mai recent post a fost “Ultimul pe 2009″, dar incepand de acum, cel mai recent post va fi “primul din 2010″. S-a stabilit o cifra-n data pentru urmatorii 10 ani, la fel cum s-a stabilit una in prefixul varstei mele, pentru aceeasi perioada delimitata de timp. Suntem copii, acei copii care cresc, iar atunci cand se privesc in oglinda se vad maturi la fiecare noua “infatisare” si au dreptate. Intr-o zi am fugit, iar de atunci nu ma pot opri din aceasta fuga continua, din acest joc de rol, pe care il neg si voi continua sa fac asta. Am inceput prin a culege o floare, care ma impingea spre altele, dar care in acelasi timp nu ma lasau sa ma mai intorc la coronitele impletite din papadii in copilarie. N-am intors capul inapoi decat o data. Nu-mi pare rau si sigur as face-o din nou, desi as vrea sa nu mai zgarie atat de tare spinii trandafirilor. Poate daca erau de la o florarie mai din centrul hartii, erau curatati de spini si atunci treceam peste partea asta…degeaba. Flori care nu se mai ofilesc, flori pe care inca le mai pastrez uscate, trandafiri carora inca li se mai vad urmele de spini, cu urmele de ADN in varf. O parte din frezii s-au uscat, iar o parte din ele pareau sa aiba mutatii si sa prezinte spini mari, iar ranile au fost mai adanci, s-au vindecat mai greu, dar a meritat fiecare intepatura. Ai crezut ca ma poti intoarce din drum, ai crezut ca sunt mereu acolo, te-am facut sa crezi ca poate ai dreptate. Dar cat despre tine? (cealalta persoana a 2-a) Cat despre tine….imi pare rau si vreau sa incetez din a-mi cere scuze, dar simt ca inca nu m-am revansat pentru cat am gresit. Mai sunt persoane ca destinatari a persoanei a doua in monologul meu ( desi un monolog se presupune a avea doar persoana intai). Nu mi-am gasit inca locul si nu stiu unde sa ma opresc…poate mi-as dori si niste zambile in buchet, ori poate as vrea sa plantez o floare sa stiu ca o sa supravietuiasca mai mult…si sa nu ii mai gasesc spinii, decat atunci cand trebuie sa ii vad. Am de toate in gradina, inca mai plantez, mai strang recolte, culeg buruienile si le arunc cat mai departe, insa acestea se incapataneaza sa creasca.  Cand vom invata cum e sa iti pastrezi integritatea, principiile si valorile, vom reface structura gradinii, dar schimband putin rolurile, pentru ca n-ai mai putea sa ocupi acelasi loc niciodata. Am invatat sa nu spun niciodata niciodata, dar simt ca am dreptate si-mi permit s-o zic. Mai citesc si cate-un blog din cand in cand si-mi dau seama cat de diferiti sunt oamenii si cate au de spus, imi dau seama ca desi ma consider performeara in categoria “cunostinte de tot soiul”, mai am inca mult de invatat si multe prezentari de facut. De ce nu as incepe acum?  Ma numesc Loana….