In seara asta vreau sa abordez un subiect care imi da batai de cap de vreo 2 ani incoace. Si nu numai mie. Si-am sa-l abordez scurt, si-am sa va cer parerea (asta dupa ce dau bine cu pumnu-n masa si mi-o impun pe-a mea intai).

Foarte des intalnim, auzim, utilizam termenul de “fitzos/fitzoasa”. In momentele astea, eu una ma intreb la ce se raporteaza cei din jurul meu atunci cand catalogheaza pe cineva in acest fel.  DEX-ul ne defineste “fita=capriciu”. Conform tot aceluiasi dictionar, “a face fite inseamna a face mofrturi sau a se lasa rugat”. Asadar, concluzionez simplu ca atunci cand cataloghezi pe cineva drept fiind “fitos”, asta presupune ca il/o cunosti indeaproape, ca stii cum se comporta in anumite imprejurari, sau ca i-ai observat obiceiurile, pretentiile, stilul de viata printr-o legatura directa, nu de pe margine.

Ei bine, in societatea noastra esti considerat “fitos”, in primul si in primul rand daca iti place moda. Asta-i principiul de baza: n-ai cum sa te imbraci cu gust daca nu esti fitos, iar daca tii la imaginea ta cat de cat, trebuie sa accepti situatia: Asta e! Ai fite! Trecand de moda, stilul de viata sanatos e o fita, sa mergi la sala e o fita, sa-ti iei un laptop “mai de neam” e o fita, sa iti doresti mai mult decat ti se da de la viata, sa fii la curent cu anumite evenimente, sa incerci sa te definesti, sa alegi sa nu fi ca multimea si-as putea enumera sute de exemple, care pentru mine…numai fite nu inseamna(dar nu si pentru restul). Daca te multumesti cu 2 tricouri, o pereche de blugi si tenisi consumati de vreme, deja parca lumea din jur se uita cu alti ochi spre tine, te mai umanizeaza. Daca preferi sa stai in cort si nu dai doi bani pe confort, daca frecventezi localurile cu multa bautura proasta si aproape moka, cu muzica pe toate gusturile si mai si socializezi cu gura pana la urechi cu toti cunoscutii si necunoscutii….scapi de toate catalogarile, ba chiar castigi un fel de aprieciere. Si atunci ma intreb: societatea asta in care traim, o fi sanatoasa? De ce ni se limiteaza definirea propriei personalitati, iar cei care nu renunta sunt criticati pana peste poate? Decat sa ma multumesc c-o bere si un cort pe vara(n-as vrea sa se inteleaga ca nu-mi plac si astfel de activitati, ceea ce nu imi place e atunci cand ceilalti se limiteaza DOAR la atat!), va rog strigati-ma fitoasa!

Iar acum urmeaza treaba voastra: definiti o persoana cu fite!

Iata-ma pasita-n noul an, cu inca un an adaugat la prefix, cu multe mailuri care vor sa-mi prezica viitorul Capricornului din mine pe tot parcursul anului 2011 si cu o noua lista de “to do”-uri.

Anul ce-a trecut, a trecut atat de repede, incat abia m-am simtit “ca la 20 de ani” cum zic aia de la Voltaj, dar a fost un an atat de plin si atat de frumos, ca parca mi-e teama de 2011. Am facut de toate, am fost peste tot, dar realizarea cea mai mare petnru mine e ca am cunoscut o multime de oameni noi, frumosi, interesanti si plini de viata.

Tot o “cea mai mare realizare” e faptul ca sunt studenta la doua facultati (pana anul trecut eram doar la arhitectura, iar acum ma mandresc si cu facultatea de Comunicare si PR) si sper sa ramana in stadiul de mare realizare si dupa sesiune.

Referitor la blog, cea mai mare multumire mi-o aduc aprecierile din toate colturile tarii si faptul ca pasiunea mea pentru scris mi-a adus in jur oameni frumosi, subiecti ai articolelor mele in derulare. Oamenii valorosi, cei care nu stau degeaba vor fi mult mai prezenti anul aceste pe blog si-i veti cunoaste asa cum ii percep eu (si credeti-ma ca-i nevoie de multe discutii cu o persoana, pana sa iasa un articol din care va pot face oficial cunostinta cu acel cineva).

Pot sa spun cu incredere ca anul 2010 a fost unul a redescoperirii mele personale si ca intr-adevar a fost unul de referinta. Am crescut, datorita oamenilor din jurul meu (cu toate bune si cu toate mai putin bune), am revenit cu picioarele mai pe pamant, mi-am actualizat vechea mea pasiune petnru moda si-am alimentat-o dedicandu-i multe evenimente si discutii cu persoane care-mi impartasesc sentimentele.

Am experimentat si pe plan sentimental si chiar mi-a prins bine tot ce am avut de invatat, la fel si perioadele in care va ofeream motive pentru care  “indragosteala nu e buna” si alea de pauza, in care puneam socializarea si petrecerile pe primul plan. Horoscoapele ma ameninta ca 2011 mi-a rezervat ceva special si nu stiu daca sa ma bucur de veste sau nu.

Hai 2011, continua constructia inceputa de anul ce-a trecut!

Si daca doar cu putin timp in urma am readus in discutie “indragosteala”…si chiar daca multi dintre voi mi-ati sarit in cap si ceilalti multi ce au ramas mi-au dat dreptate, il readuc din nou in discutie. Pentru ca ce naiba facem noi in viata asta, daca nu sa fugim de ici-colo in cautarea sentimentului asta stupid?  Sentiment pe care unii dintre noi il percep ca sentiment, altii ca materie prima iar altii pur si simplu nu vor intelege niciodata.

Am ramas de multe ori pe ganduri si m-am intrebat ce naiba vreau eu sa gasesc in urma acestei cautari? Pai, caut un El si nu altceva. Asta sa fie bine stabilit de la bun inceput.

Si acel El (vai de El, saracu’) ar trebui sa raspunda multor cerinte, unele simple altele mai complicate, unele mai importante, altele de decor. Si-am sa-ncep cu cele de baza: frumos , dăştept si cu bani.

Lasand gluma la o parte, ar fi musai sa-l gasesc inteligent, iar eu sa fiu langa el o nestiutoare…sa pot sa intreb orice si sa gaseasca un raspuns. Sa fie puternic, matur si responsabil. Sa fie dur pentru ceilalti si bland pentru mine. Sa ma domine si sa ma contrazica, dar sa stie sa lase de la el cand e cazul. Sa-i placa muzica si moda. Sa rada mult si sa stie sa ma amuze chir si cand refuz. Sa se descurce in orice situatie, sa nu se limiteze la ce ii ofera viata si sa fie romantic. Mda….mie-mi trebuie unul romantic, dar sa nu dea romantismul pe afara, ca ma plictiseste. Dar si cand e romantic, sa stie sa o faca in stil mare, sa ma impresioneze atat de tare incat sa-mi vina sa urlu de fericire. Ambitios, sa creada ca poate muta muntii din loc , sa creada in mine si sa fie un bun ascultator.  Imprevizibil, sarmant, sincer si deschis, dar c-o urma de mister. Nu trebuie sa fie decupat dintr-o revista de moda (desi nu m-as supara), trebuie sa-mi placa mie un mic accesoriu al lui, sa ma atraga felul cum ii sta parul cand se trezeste si zambetul morocanos de dimineata. Ca sa nu fie toate roz, imi place sa ma enerveze uneori, sa ma scoata din sarite si apoi sa stie sa ma calmeze.

In urma aberatiilor mele de mai sus, intelegeti de ce nu e buna indragosteala si de ce nu se incumeta Cupidon sa ma loveasca foarte tare? )