Facebook. Aceasta retea sociala atat de cuprinzatoare, care dincolo de socializarea propriu-zisa, promovare si alte si alte facilitati pe care ni le ofera, poate ajunge pentru unii dintre noi, o adevarata capcana, care ne tine captivi zile la rand cu clickul mereu pe refresh, prinsi in viata asta virtuala, parand a fi ceea ce de fapt nu sunt cu adevarat. Insa….doar pentru cei ce nu stiu sa beneficieze de ce li se ofera si se pierd printre miile de aplicatii si jocuri, raman blocati in trecut si-si vizualizeaza pe-un perete viata lor imaginara, asa cum ar trebui ea sa fie. Pentru noi, ceilalti ( si-n continuare voi vorbi doar in numele meu din vaaaaaaasta mea experienta de viata), facebook este mai mult decat atat.

Trebuie sa recunosc ca intr-un fel, dependenta mea de aceasta retea sociala s-a agravat in ultima perioada, dar inca n-am ajuns in stadiul in care sa fie nevoie de tratament. N-as fi crezut niciodata ca prieteniile din lumea virtuala se pot transpune foarte usor in viata reala. Nu credeam ca explorand printre atatea profile, acceptand atatia prieteni in spatiul virtual ii voi accepta de fapt si in viata reala. Nu generalizez, inca-i mai filtrez, dar spre surprinderea mea, oameni care-mi impartasesc hobby-urile, oameni care de la un like au ajuns la un salut live, pentru acei oameni nu-mi voi trata dependenta.

De ce-am ajuns sa scriu despre asta? Pentru ca deja lumea mea reala este in completarea lumii virtuale. Pentru ca in ultima vreme nu o data mi s-a spus: “te stiu de pe facebook”. Pentru ca nu de putine ori mi s-a intamplat sa socializez virtual si sa primesc un salut real cand ma asteptam mai putin. Pentru ca “daca n-ai facebook, nu existi” si pentru ca o simpla prezentare, urmata de un feisbuc search, poate lega o prietenie, fara niciun moment de penibilitate. Asta doar daca nu esti old-school si inca-ti mai place sa comunici doar cu pana si condeiul.

Am ramas extrem de surprinsa, cand, stand pe malul marii aud un “salut!” in stanga mea. Imi intorc privirea, salut si eu politicos, dar intrebator in acelasi timp. El continua…: “tu esti Loana Vultur, nu?”. Eu inca-mi mai culegeam ochii, nasul, buzele de prin nisip si in incercarea de a-mi reveni din soc si de a-mi aranja o expresie cat de cat omeneasca pe fata, am aprobat pierduta. Omul s-a prezentat, mi-a strans mana si a continuat: “probabil te intrebi de unde te cunosc..”. Eu, nefiind in stare sa port o conversatie prea inteligenta, am aprobat din nou. Raspunsul sau a fost, exact cum va asteptati: “te stiu de pe facebook”.  Si uite asa a inceput o conversatie in spatiul real, intre doi oameni care n-au avut tangente decat online.

Alta intamplare recenta care m-a surprins, s-a petrecut fix vinerea asta la midi. Dansand in lumea mea, simt o mana pe umar. Ma intorc si nu-mi dadeam seama ce se intampla si in ce directie sa ma uit. Un chip pe care nu-l mai vazusem pana atunci, mi-a zis din nou:”te stiu de pe facebook! ti-am vazut pozele. Esti loana…ăăăăăăă Vultur?”. Fix eu eram, doar ca mult prea surprinsa de aceasta abordare. Vreti sa ma credeti sau nu, nu-mi mai amintesc ce am raspuns, stiu doar ca m-a bufnit rasul instant si ca am continuat sa dansez.

Am cunoscut oameni din Bucuresti, care atunci cand vin cu treaba prin Cluj, stiu sa dea un telefon si sa stabilim un loc de intalnire. Am cunoscut, oameni pe care-i stiam din vedere din diferite localuri si care incet-incet au devenit mai mult decat “feisbuc friends”. Incepand cu cei care au aceleasi preferinte muzicale, cu cei care se intalnesc in locurile pe care le frecventeaza, sfarsind cu cei din industria modei, facebook nu a facut altceva decat sa apropie relatiile dintre ei. Si nu-mi puteti spune ca acesta nu-i un atuu.

Plus cate si mai cate metode anti-plictiseala si notificari si RSVP-uri la evenimente cu guest-list, cu tot ce e nevoie de stiut. Cum sa nu ai cont de facebook inca?

Treaba-i simpla:

Pai imi place pentru ca-i maaaareeee si-i plin si-i agitat.

Imi place pentru ca e capitala Romaniei si imediat un om civilizat de peste hotare, daca-i spui de Bucuresti, te poate localiza in Romania, dar tare ma tem ca daca-i zic eu de Zalau, o sa-nceapa sa ma-ntrebe daca avem electricitate si daca nu cumva traim in triburi.

Mi-i drag pentru ca e la o aruncatura de bat de mare si la o alta de munte. Asadar, weekendurile ti le petreci dupa preferinta, cand la soare, cand pe-o culme. Eu din Cluj unde fug in weekend? Acasa, ca-s doar 80 de kilometri, “ca-ti face mami ceva bun de mancare” (replica asta o dezvoltam mai incolo).Dar sa revin la Bucuresti, capitala noastra “plina de tigani si de oameni rai”, dar pe care eu o iubesc atat de tare.

Pentru ca poti sa alegi unde vrei sa te situezi, pentru ca nu trebuie sa te obosesti de la saluturile la doi pasi, pentru ca daca iesi cu rolele in parc nu e o ciudatenie.

Imi place la Bucuresti, pentru ca-s cele mai bune facultati (aproximativ in toate domeniile) , cele mai tari cluburi (dupa Midi ) ) si cela mai multe evenimente.

Imi place, pentru ca acolo migreaza cam toti oamenii de valoare, de prin toate domeniile, din fiecare coltisor al tarii.

E Bucuresti, e aglomerat, e cu absolut tot ce vrei in el si cu posibilitatea de-a alege in voie.

Pentru ca in capitala se intampla tot si pentru ca voi cei de acolo iubiti ardelenii. Nu ma plang de Cluj, il iubesc prea mult sa-i reprosez ceva, doar incerc sa subliniez ca oricat mi-ati zice voi de rau de Bucuresti, pentru mine tot micul Paris ramane.

Parca nu pot sa ma pun in pat sa-mi pun un film, fara sa scriu.  E ultimul post pe 2009.

2009, an care de altfel, il declar cu mana pe inima ca unul dintre anii care m-au schimbat, care a contribuit in mod direct si irevocabil la ceea ce (incet, dar sigur) urmeaza sa devin si la cea de acum (care inca se simte intr-o continua tranzitie). Ca sa incerc sa dau cateva tag-uri pentru anul ce se scurge, as incepe asa: stres, Bac, admitere, facultate, Cluj, camin, studentie, petreceri, invatat, munca, incercari, tentative, energie, muzica, relatii, prietenii, cafele, apa plata, tentatii, libertate, schimbare, fashion, mare, midi, oameni noi, sperante, vise, arhitectura. Anul asta m-a crescut, daca mi se permite sa formulez asa, m-a facut sa-mi pese putin mai mult de mine, in defavoarea celorlalti. S-au intamplat atat de multe in viata mea, incat simt ca nu am avut timp sa sorb fiecare picatura, trecand mult prea repede pe langa unele detalii care aveau ceva important de spus, prin subtilitatea lor. Discutiile serioase au crescut la numar, timpul liber scazand considerabil in clepsidra personala. Nu ca mi-ar parea rau, nici ca mi-ar parea prea bine, doar ca poate uneori as vrea sa pot sa schimb ceva, sa fac o zi sa dureze mai mult, ca sa am timp pentru toate. Sa dorm pana ma satur, sa lucrez cat imi propun, sa ies la un ceai cald (ca e anotimpul rece) cu prietenii si sa ma intorc acasa sa imi pun un film. O zi normala este mult mai stricta in ceea ce priveste activitatile insiruite mai sus si imi impune un anumit ritm si un anumit program. Si stii ceva? Daca e sa urasc ceva, cu siguranta urasc programele matinale si cele foarte bine stabilite. Sa vedem cu ce ma surprinde 2010.

Trecand la paragraful doi, am sa va spun doua cuvinte despre Revelion. Plec maine-n zori, la prima ora (da! iar program matinal ) spre Stana de Vale. Plec cu doar doua prietene din toti cati suntem, dar acolo ne mai asteapta cativa oameni. Nu stiu la ce sa ma astept, dar stiu ca vreau zapada si multe sms-uri.Va fi un Revelion altfel, mai ciudat putin, poate cu flash-uri de anul trecut, pe care voi incerca sa le tin sub control. O sa ma simt ciudat…cred. Intotdeauana mi-am imaginat ca voi implini 20 de ani inconjurata de prietenii mei, pe melodia aia clasica de la Voltaj si ca voi plange. Prea melodramatica? Nu stiu de ce, dar niciodata nu am asteptat cu adevarat varsta de 20 de ani. E prea brutala schimbarea asta de prefix si parca aici se termina cu totul si vremea adolescentei. I’m an adult now for real. Fucking shit!

Si cam asta e ideea: 2009 plin, interesant si complicat, un Revelion altfel ma asteapta si odata cu el 20 de ani frumosi (un remix la 6 cai frumosi) si un “la multi ani”, voua, celor ce cititi aceste randuri!

Sa ne vedem cu bine si cu mine in anul care vine! 20+