Vine o vreme in viata cand iti schimbi priortiatile, iar primul care ramane surprins de optiunile pe care le ai si de alegerile pe care le faci, esti chiar tu. Nu prea realizezi schimbarea decat atunci cand cei din jur urla in gura mare ca nu te mai recunosc si chiar si in acele momente o dai in starea de negare, refuzand sa deschizi ochii. Hai ca trece asa o vreme, dar deja ai auzit de prea multe ori aceeasi placa si te opresti pentru o clipa si iti faci niste teste, o scurta autoanaliza, iar la final…’la naiba! nu zic astia rau ce zic’. Ei bine, concluzia e ca te-ai schimbat si multe dintre lucrurile care odata ti se pareau capitale, acum n-au nici cea mai mica semnificatie, iar lururile peste care treceai cu vederea zi de zi, au acum o importanta covarsitoare in existenta ta. Brusc, simti ca ai nevoie de o gura de aer si de o plimbare in care sa te iei tu pe tine de mana si sa iesi singur din casa.  Nu-ti recomand sa te-nsotesti de casti sau alte gadget-uri, ci doar de o minte limpede si ceva incaltari comode, ca ai nevoie de putin timp de reflectie.  La final, daca esti norocos si ti-a iesit combinatia cu plimbatu’ si mintea limpede, reusesti sa-ti pui o oarecare ordine-n gandire si sa-ti revizuiesti lista de prioritati. Concluzia o fi ca ai mai acumulat un dram de experienta de la ultima verificare pe care ti-ai facut-o si ca, vrei sau nu, te-a modelat fiecare intamplare din viata ta si fiecare om pe care l-ai intalnit. Ai invatat ca unele greseli e mai bine sa le repeti, iar altele e mai bine sa le dai uitarii, insa cel mai important e sa nu regreti nimic si sa crezi cu adevarat ca nimic nu e intamplator in viata. Te-as mai sfatui sa-ti dramuiesti bine timpul asta ‘ tu cu tine’ si sa fie DOAR atat cat e necesar, iar in rest, sa te inconjori de prieteni, pentru ca ei vor fi mereu acolo sa te asculte, chiar daca vei ajunge sa-i plictisesti uneori cu aceeasi poveste la care i-ai dat mii si mii de interpretari. Ei vor fi acolo si te vor asculta inca o data si vor incerca sa-ti dea sfaturile cele mai bune, trebuie doar sa vrei sa le accepti. Iar daca nu esti unul dintre norocosii care are parte de prieteni adevarati, sa stii ca parintii sunt de departe cei mai in masura sa te asculte si sa-ti dea un imbold, sa vezi ca schimbarile sunt bune si maturizarea asta-i un ‘must have’.



A venit primavara in fiecare suflet, chiar si cele inghetate se dezgheaza usor si chiar daca uneori isi mai ascund trairile, au macar un minim de moment in care-si permit sa se lase purtate de val, sa-si zambeasca dimineata in oglinda, ca mai apoi sa-si poata imbraca din nou costumele sobre de strada. E primavara in orice colt de natura, desi zapada inca mai persista pe alocuri si se incapataneaza sa ramana, sa ne-nfrigureze si sa nu ne permita sa renuntam la blanuri si cojoace.

E vremea sa-ti lasi sentimentele din lesa, sa nu-ti mai infranezi pornirile, sa iti dai voie sa alergi in tenisi, sa sari si sa-ti asezi ochelarii pe nas fara sa vrei sa asculti vreo remarca in jur.  Lasa putin seriozitatea pe planul secund, profita de fiecare raza rece de soare, incepe sa schimbi garderoba interioara si umple-ti trupul de voie buna si zambile. Ia cu tine mirosurile ce plutesc prin pietele pline cu flori de primavara si creeaza-ti propriul parfum, doar pentru tine si pentru nimeni altcineva.

E vremea sa te pui pe locul intai si sa lasi tot ce li s-ar parea altora semnificativ in background si sa-ti permiti sa le scoti de acolo doar cand vrei si ai nevoie de vreun detaliu de fundal. Indrazneste sa-ti colorezi viata si invata sa gandesti pozitiv.

Indragosteste-te o data la saptamana si renunta la obiceiul asta doar cand simti ca merita cu adevarat sa-ti lasi sufletul deschis, atunci cand ai o siguranta minima ca  nu va fi invadat fara scrupule. Invata sa iubesti pe o durata limitata de timp, autoimpune-ti termen de valabilitate al sentimentelor, iar cand expira, treci la produsul urmator. Opreste-te doar cand termenul de valabilitate pare a fi nelimitat si doar atunci cand aduce cu sine mai multe beneficii intr-un singur produs decat ar face-o 10 produse de acelasi tip in 10 saptamani diferite, probabil fiecare in parte cu intensitatea si bucuriile sale. Asculta muzica si da-ti voie sa dansezi propriul vals stangaci, in fata unui auditoriu care te incolteste. Lasa-ti adresa pe o banca in parc si asteapta sa ti se livreze buchete de flori si ganduri bune (adresa mea o gasiti la contact ) ).

Am facut-o si pe asta! Azi dimineata m-am trezit, mi-am deschis laptopul si da, m-am logat pe facebook. Vad la top news ca Radu Neag are ceva vesti pe blog, mai vad Botezatu in titlu si intru de curiozitate. Vad acolo ceva concurs, o cina cu Bote, in cazul inc are strangi ceva likeuri la o poza de-a ta. Am dat sa inchid cand deodata mi se aprinde un filament si incep sa rad de una singura. Dupa vreo 5 minute de ras, astept sa iasa prietena mea de la dus sa ii impartasesc ce-mi poate capu’. Vorbesc cu inca vreo 3 prieteni, radem bine la imaginearea cadrului cinei si am zis s-o incerc si pe asta. Uite-asa ma aflu eu acuma in concurs sa iau cina cu Botezatu si deja ma distrez pe cinste. ) Asadar, voi trebuie sa ma ajutati sa mananc o ciorba de fasole cu ciolan in compania lui Botezatu, iar eu v-as ramane vesnic recunoascatoare pentru fiecare vot/click/like (ce o fi). Hai sa vedem daca iese ceva din taota treaba asta!

Va invit la un click http://apps.facebook.com/concursimallcj/photo.php?photoID=131&vote=1, urmat de allow si vot!

Dupa luni de zile in care am tot asteptat Mantuirea din partea unuia mai priceput ca altul, m-am saturat sa mai astept o idee mareata, iar in asta dimineata, in loc sa invat cum mi-am propus, mi-am deschis frumusel Photoshopul si m-am pus pe treaba. Am avut vreo cateva incercari esuate de lucru (asta din cauza ca nu prea aveam habar cu ce se manancaa photoshopul), dar intr-un final mi-a iesit ceva. “Ceva”-ul ala va fi de acum logo-ul blogului, insa voi mai avea nevoie de vreo cateva dimineti in care va trebui sa muncesc cu totul altceva, ca sa fie pus la header si sa-l mai impart in stanga si in dreapta. Deocamdata, vi-l prezint in postul asta si-l las aici pentru o vreme.

Buna! Ma numesc, Loana. Nu Lorena, nu Liana, nu Ioana, nu Louana, nu Luana, nici macar Leona sau in alte zeci de feluri in care mi-a fost dat sa-mi aud numele strigat. Simplu, Loana, cu L mare de tipar.

De fiecare data cand cunosc o noua persoana si urmeaza introducerile, aproape ca-mi silabisesc numele, ca la gradinita si am mare grija sa se inteleaga L-ul de inceput. Chiar si dupa chinul asta de la prezentari, putine sunt persoanele care au si reusit sa ma strige pe nume dupa prima strangere de mana. De obicei in urmatoarele 10 minute, observ cum se evita pronuntarea numelui, ori pentru ca l-au uitat, ori pentru ca n-au inteles. Pana prin clasa a patra, colegii mei de generala nu stiau exact cum ma cheama, desi se facea prezenta zilnic. Tin minte ca intr-o zi, pana si doamna invatatoare s-a enervat si a scos un coleg la tabla si l-a pus sa imi scrie numele. Bineinteles ca numai Loana nu a iesit, iar doamna invatatoare a luat atitudine intr-un final si mi-a invatat colegii cum se scrie numele meu. De atunci a trecut mult si multa lume am mai intalnit. De multe ori mi s-a adresat o intrebare prosteasca ” De la ce Loana?”. Pai de la ce Andreea, de la ce Maria, de la ce George? Nu cred ca m-o fi botezat dupa vreun brand de masina sau un fel de mancare chinezeasca, pentru ca din cate stiu, ai mei nu au trait in satra sa-i tenteze sa ma strige “Mercedesa”. Ei bine, pana si la maternitate a fost o intreaga poveste cu numele asta, pentru ca moasele alea nu vroiau nici in ruptul capului sa-l treaca pe foaie. Maica-mea pe patul de spital nu reusea sa le convinga ca nu Luminita, Victoria, Gloria (inspiratie de la revolutie, ca mi-s nascuta fix pe 1 ianuarie 90) si nici Vasilica (dupa sf Vasile) nu trebuie sa treaca pe foaie, pentru ca doamnele erau nervoase si nu intelegeau de ce m-ar boteza Loana.  Ei bine, intr-un final se pare ca asa am ramas.

Legat de numele asta si de faptul ca e tare greu de digerat pentru unii oameni, am ajuns sa o las balta si uite asa de fiecare data cand chem un taxi sau fac o comanda la mancare, le fac intotdeauna pe numele Ana. Pentru ca Ana-i din trei litere si nu mai stau 3 minute in plus la receptor pana-i explic pe litere  cum se scrie Loana si nici nu am surpriza sa fi inteles gresit operatoarea, iar la livrare sa mi se spuna ca s-a facut comanda pe alt nume(respectiv Ioana s.a.m.d.). Ei bine, pana si aseara in oras am fost surprinsa sa aud ca ma numesc Ioana. Pe profesori am incetat demult sa ii mai corectez, iar cei care-mi citesc blogul si inca au dubii in privinta numelui meu, ma amuzati teribil.

Si-mi place sa visez, atat de tare, incat uneori ma surprind intr-o lume paralela, stand intr-un loc plin, in care parca nu cunosc pe nimeni. Si-mi place atat de mult uneori sa fiu singura, incat daca mi-ai da un cer senin, un soare si o umbrela, m-as uita acolo. Nopatea as privi stelele, le-as numara si-as construi din ele…m-as imbraca-n nisip si as fi fericita, acolo pe malul marii, uitata de lume. N-as cauta nicio prezenta in jur, m-ar obosi sa aud voci sau pasi pe nisip. Mi-as pastra hamacul peste apa si cerul deasupra, doar pentru mine. Probabil as uita si de foame; m-as hrani cu vise si probabil intr-un final voi invata sa ma trezesc de placere dimineata. Ori poate nu voi adormi; voi cadea intr-o stare latenta de visare, o stare care-mi va provoca prea multa agitatie in viitorul ce va urma. Dar nu…aparent imi voi impatura gandurile, le voi alinia, sorta si arunca pe cele care nu imi trebuiesc. Le voi pastra intr-un spatiu special pe cele care merita, iar restul….vor trece pe langa mine, nereusid sa ma atinga in niciun fel. Si-am sa ma cufund in linistea asta pana am sa simt ca trebuie sa zbier, iar cand o voi face, va rasuna atat de tare, incat mainile puse peste urechi nu vor fi de folos. Ma vei auzi din orice colt al lumii, cu aceeasi forta si aceeasi intensitate. Atunci…imi voi lasa deoparte visele si le voi materializa. Incet, usor, pe rand, unul cate unul. Atunci imi voi parasi hamacul, dar voi lua cu mine cerul cu stele, si soarele pe timp de ploaie. Marea o voi lasa acolo, sa am la ce sa ma intorc, iar cand voi reveni, hamacul meu va fi o amintire, un pas in fata, ramas in trecut. Si-am sa zambesc din nou, dar pasii mei pe nisip nu vor fi singurii…iar locul hamacului va fi privit de mai multe perechi de ochi, insa doar ochii mei vor putea simti puterea revederii. Si-am sa ma simt atat de bine, iar marea ma va primi la fel de fiecare data, norii vor descoperi cerul, stelele se vor aranja pentru mine…iar eu voi fi alta, dar mereu aceeasi.

Iata-ma pasita-n noul an, cu inca un an adaugat la prefix, cu multe mailuri care vor sa-mi prezica viitorul Capricornului din mine pe tot parcursul anului 2011 si cu o noua lista de “to do”-uri.

Anul ce-a trecut, a trecut atat de repede, incat abia m-am simtit “ca la 20 de ani” cum zic aia de la Voltaj, dar a fost un an atat de plin si atat de frumos, ca parca mi-e teama de 2011. Am facut de toate, am fost peste tot, dar realizarea cea mai mare petnru mine e ca am cunoscut o multime de oameni noi, frumosi, interesanti si plini de viata.

Tot o “cea mai mare realizare” e faptul ca sunt studenta la doua facultati (pana anul trecut eram doar la arhitectura, iar acum ma mandresc si cu facultatea de Comunicare si PR) si sper sa ramana in stadiul de mare realizare si dupa sesiune.

Referitor la blog, cea mai mare multumire mi-o aduc aprecierile din toate colturile tarii si faptul ca pasiunea mea pentru scris mi-a adus in jur oameni frumosi, subiecti ai articolelor mele in derulare. Oamenii valorosi, cei care nu stau degeaba vor fi mult mai prezenti anul aceste pe blog si-i veti cunoaste asa cum ii percep eu (si credeti-ma ca-i nevoie de multe discutii cu o persoana, pana sa iasa un articol din care va pot face oficial cunostinta cu acel cineva).

Pot sa spun cu incredere ca anul 2010 a fost unul a redescoperirii mele personale si ca intr-adevar a fost unul de referinta. Am crescut, datorita oamenilor din jurul meu (cu toate bune si cu toate mai putin bune), am revenit cu picioarele mai pe pamant, mi-am actualizat vechea mea pasiune petnru moda si-am alimentat-o dedicandu-i multe evenimente si discutii cu persoane care-mi impartasesc sentimentele.

Am experimentat si pe plan sentimental si chiar mi-a prins bine tot ce am avut de invatat, la fel si perioadele in care va ofeream motive pentru care  “indragosteala nu e buna” si alea de pauza, in care puneam socializarea si petrecerile pe primul plan. Horoscoapele ma ameninta ca 2011 mi-a rezervat ceva special si nu stiu daca sa ma bucur de veste sau nu.

Hai 2011, continua constructia inceputa de anul ce-a trecut!