Vine o vreme in viata cand iti schimbi priortiatile, iar primul care ramane surprins de optiunile pe care le ai si de alegerile pe care le faci, esti chiar tu. Nu prea realizezi schimbarea decat atunci cand cei din jur urla in gura mare ca nu te mai recunosc si chiar si in acele momente o dai in starea de negare, refuzand sa deschizi ochii. Hai ca trece asa o vreme, dar deja ai auzit de prea multe ori aceeasi placa si te opresti pentru o clipa si iti faci niste teste, o scurta autoanaliza, iar la final…’la naiba! nu zic astia rau ce zic’. Ei bine, concluzia e ca te-ai schimbat si multe dintre lucrurile care odata ti se pareau capitale, acum n-au nici cea mai mica semnificatie, iar lururile peste care treceai cu vederea zi de zi, au acum o importanta covarsitoare in existenta ta. Brusc, simti ca ai nevoie de o gura de aer si de o plimbare in care sa te iei tu pe tine de mana si sa iesi singur din casa.  Nu-ti recomand sa te-nsotesti de casti sau alte gadget-uri, ci doar de o minte limpede si ceva incaltari comode, ca ai nevoie de putin timp de reflectie.  La final, daca esti norocos si ti-a iesit combinatia cu plimbatu’ si mintea limpede, reusesti sa-ti pui o oarecare ordine-n gandire si sa-ti revizuiesti lista de prioritati. Concluzia o fi ca ai mai acumulat un dram de experienta de la ultima verificare pe care ti-ai facut-o si ca, vrei sau nu, te-a modelat fiecare intamplare din viata ta si fiecare om pe care l-ai intalnit. Ai invatat ca unele greseli e mai bine sa le repeti, iar altele e mai bine sa le dai uitarii, insa cel mai important e sa nu regreti nimic si sa crezi cu adevarat ca nimic nu e intamplator in viata. Te-as mai sfatui sa-ti dramuiesti bine timpul asta ‘ tu cu tine’ si sa fie DOAR atat cat e necesar, iar in rest, sa te inconjori de prieteni, pentru ca ei vor fi mereu acolo sa te asculte, chiar daca vei ajunge sa-i plictisesti uneori cu aceeasi poveste la care i-ai dat mii si mii de interpretari. Ei vor fi acolo si te vor asculta inca o data si vor incerca sa-ti dea sfaturile cele mai bune, trebuie doar sa vrei sa le accepti. Iar daca nu esti unul dintre norocosii care are parte de prieteni adevarati, sa stii ca parintii sunt de departe cei mai in masura sa te asculte si sa-ti dea un imbold, sa vezi ca schimbarile sunt bune si maturizarea asta-i un ‘must have’.

Si ce daca? Si ce daca ieri ningea cu fulgi mari si totul era alb si frumos? Ieri nu mai e. Zapada s-a topit si a dezgolit toata murdaria de sub, mi-a aratat inca o data ca face cum vrea ea si ca nu dureaza la nesfarsit. Si ce daca a venit caldura si afara nu mai ninge? Nu mi-e frica sa scot capul pe fereastra si sa privesc spre maine. De fiecare data un altfel de maine, iar mainele de azi e cu siguranta diferit de mainele la care visam ieri. Si ce daca nu dorm? E doar o noapte in plus de nesomn, adunata la atatea altele. De obicei noptile de nesomn se presupun frumoase si se presupune ca lasa amnitiri care te fac sa zambesti a doua zi, sa merite oboseala. Amintiri?  Imagini pastrate in memorie, imegini pe care nimic nu ti le ia, nici timpul…poate doar boala, iar uneori mi-as dori sa sufar de Alzheimer si sa-mi spui intotdeauna altceva si sa cred de fiecare data. La fel ca tine, la fel ca restul, mi-as dori sa aud doar ce vreau, iar pana acum poate am inchis ochii de prea multe ori si am refuzat sa-mi las mintea sa gandeasca mai departe, desi se incapatana sa o faca mult prea des. I-am pus o bariera si-am crezut ca e mai bine asa. Mi-am multumit pentru rabdare, mi-am multumit pentru intelegere, m-am bucurat ca de data asta am reusit sa fiu altfel decat de obicei si am crezut ca e o schimbare in bine. Ei bine, stop joc si de la capat. Reluam firul actiunii si inalturam barierele autoimpuse, dezgolim strada acoperita cu zapada pufoasa si zambim privind noroiul de afara. Pot sa fac asta si sa ma amuze norii, ploile si mizeria, pot sa te privesc in ochi si sa vad dincolo de ce imi doresc sa vad, pot sa rad cu gura pana la urechi si sa nu aud piesa de fundal pusa pe repeat la nesfarsit. Spune-mi din nou ce vreau sa aud si vei ramane surprins ca urechile mele nu vor mai asculta povestea, doar o vor auzi, te voi lasa sa termini si voi inchide usa in urma ta ca si cand nu s-ar fi deschis niciodata. Si daca intrebi de regrete, in ceea ce ma priveste, dictionarul meu e lipsit de acest termen, dar poate tu vei avea nevoie de unul nou. Si ce daca? Multumesc pentru timpul in care n-am stiut, pentru ca a fost timpul meu, doar al meu, nedivizat. Pura fictiune, daca te intrebi cumva ce-i asta. In ce sensul meu. Noapte buna.

Incep de maine! Cum ce? Cura de slabire. Ma rog, vorba vine cura de slabire, pentru ca, sincera sa fiu, nu prea sunt de acord cu retetele astea minune, care te fac supla intr-o saptamana si te rotunjesc la dublu in urmatoarea. Ei bine, incep de maine un stil de viata sanatos. Si anume: miscare, mese regulate si cat de cat echilibrate, stop junk food, dupa 18 se permit doar fructe si asa mai departe. Ideea asta cu “de maine”, ma macina de vreo cateva saptamani si drept a zis cine a zis ca lucrurile care-ti sunt interzise ti se infatiseaza din ce in ce mai atragatoare in momentul in care exista chiar si cea mai mica bariera intre voi. Ajung cu mare tristete in suflet la aceeasi concluzie: parca in perioada asta am pofta de inghetata, multa ciocolata, la terase doar cafea cu frisca si sucuri, mi se mai face pofta de fructe imediat dupa cina si cate si mai cate deserturi nu-mi vine a experimenta. Am lasat chiar si lenea la o parte si m-am pus nitel pe experimentat in bucatarie (bineinteles, dulciuri racoritoare de vara, DAR! cu multe calorii). Stiu ca de maine incep si azi ma rasfat. Asta o spuneam si ieri si alaltaieri, o spun si azi, cand parca imi vine sa mananc toate clatitele de la bunica (eu care, in mod normal dupa 2 clatite eram cat se poate de satula), cu gandul ca de maine…. Tare vreau sa vad si eu cum va arata de maine-poimainele meu. Si cand te gandesti ca nu cer prea mult, decat vreo 5-6 kg in minus sa ma declar pe deplin satisfacuta. Poate pentru ca nu mi se pare un capat de lume, ba chiar am impresia ca e relativ usor sa scap de ele, poate ca asta mi-e realul motiv pentru care “maine e intotdeauna mai bun ca azi” pentru a incepe stilul ala de viata de care va ziceam.

Sa nu mai vorbim cand e vorba de restaurante…La capitolul asta, trebuie sa recunosc, am o MARE  slabiciune: tocmai pentru ca mi-au placut de mica si se pare ca pasiunea asta e mai greu de stavilit. De la cativa anisori, de cand incepeam eu sa inteleg cam ce se intampla in lumea asta si de cand refuzam indarjit orice forma de hrana, in momentul in care ajungeam intr-un restaurant, se intampla sa-mi vina pofta de mancare instantaneu si sa termin tot din farfurie (spre marea multumire alor mei, care nu mai stiau cum sa ma tina in viata, pentru ca se pare ca puteam trai bine-mersi doar cu oxigen si apa). Lucrurile se pare ca au ramas neschimbate la acest capitol, ba mai mult, adaugandu-se inca de prin clasa 1 pofta de fel de fel de mancaruri gatite la domiciliu. Lucru trist pentru mine, intr-un fel….in felul ala in care in momentul de fata ma gandesc serios ca de MAINE sa mai schimb putin situatia.  Asadar…maine-i marti si se zice ca nu e bine sa incepi niciun lucru in ziua de marti a saptamanii. O las pe poimaine!

In fiecare viata de om sunt perioade si perioade, iar in viata personajului despre care va vorbesc e vorba de perioada in care se simte gol pe dinauntru si cauta sa se bucure de fiecare clipa frumoasa in parte, sa lase stresul, munca si grijile pentru maine si sa se ocupe mai mult de acele lucruri marunte care ii fac cu adevarat placere.

Ii place soarele si zilele calde, plimbarile in natura, sportul si povestile. Ii plac povestile, dar cele de calitate, pentru ca de vorbarie goala e plina lumea. Asteapta, pentru ca are motive sa fie rabdator si trece pe langa azi, la fel cum a trecut si pe langa ieri, cu aceeasi neincredere ca maine se va schimba considerabil, dar nu fara speranta.

Ii e dor de momentele care-au contat cu adevarat, de multumirea zilei de azi, de copilariile poate nesemnificative, dar atat de sincere, de jocuri pana seara tarziu in fata blocului, de oamenii care obisnuiam sa fim. Ii e dor sa fie nestiutor, intr-o lume in care toti sunt in aceeasi situatie, ii e dor de emotii si de priviri discrete, dar in acelasi timp de determinare si curaj.

Nu stie in ce sa mai creada, nu gaseste raspunsuri si nu-si mai face prieteni, daor cunostinte. Traieste fiecare clipa la intensitate maxima si se bucura de fiecare secunda ce-l surprinde intr-un mod placut, iar maine…lasa maine.



A venit primavara in fiecare suflet, chiar si cele inghetate se dezgheaza usor si chiar daca uneori isi mai ascund trairile, au macar un minim de moment in care-si permit sa se lase purtate de val, sa-si zambeasca dimineata in oglinda, ca mai apoi sa-si poata imbraca din nou costumele sobre de strada. E primavara in orice colt de natura, desi zapada inca mai persista pe alocuri si se incapataneaza sa ramana, sa ne-nfrigureze si sa nu ne permita sa renuntam la blanuri si cojoace.

E vremea sa-ti lasi sentimentele din lesa, sa nu-ti mai infranezi pornirile, sa iti dai voie sa alergi in tenisi, sa sari si sa-ti asezi ochelarii pe nas fara sa vrei sa asculti vreo remarca in jur.  Lasa putin seriozitatea pe planul secund, profita de fiecare raza rece de soare, incepe sa schimbi garderoba interioara si umple-ti trupul de voie buna si zambile. Ia cu tine mirosurile ce plutesc prin pietele pline cu flori de primavara si creeaza-ti propriul parfum, doar pentru tine si pentru nimeni altcineva.

E vremea sa te pui pe locul intai si sa lasi tot ce li s-ar parea altora semnificativ in background si sa-ti permiti sa le scoti de acolo doar cand vrei si ai nevoie de vreun detaliu de fundal. Indrazneste sa-ti colorezi viata si invata sa gandesti pozitiv.

Indragosteste-te o data la saptamana si renunta la obiceiul asta doar cand simti ca merita cu adevarat sa-ti lasi sufletul deschis, atunci cand ai o siguranta minima ca  nu va fi invadat fara scrupule. Invata sa iubesti pe o durata limitata de timp, autoimpune-ti termen de valabilitate al sentimentelor, iar cand expira, treci la produsul urmator. Opreste-te doar cand termenul de valabilitate pare a fi nelimitat si doar atunci cand aduce cu sine mai multe beneficii intr-un singur produs decat ar face-o 10 produse de acelasi tip in 10 saptamani diferite, probabil fiecare in parte cu intensitatea si bucuriile sale. Asculta muzica si da-ti voie sa dansezi propriul vals stangaci, in fata unui auditoriu care te incolteste. Lasa-ti adresa pe o banca in parc si asteapta sa ti se livreze buchete de flori si ganduri bune (adresa mea o gasiti la contact ) ).