Iata-ma pasita-n noul an, cu inca un an adaugat la prefix, cu multe mailuri care vor sa-mi prezica viitorul Capricornului din mine pe tot parcursul anului 2011 si cu o noua lista de “to do”-uri.

Anul ce-a trecut, a trecut atat de repede, incat abia m-am simtit “ca la 20 de ani” cum zic aia de la Voltaj, dar a fost un an atat de plin si atat de frumos, ca parca mi-e teama de 2011. Am facut de toate, am fost peste tot, dar realizarea cea mai mare petnru mine e ca am cunoscut o multime de oameni noi, frumosi, interesanti si plini de viata.

Tot o “cea mai mare realizare” e faptul ca sunt studenta la doua facultati (pana anul trecut eram doar la arhitectura, iar acum ma mandresc si cu facultatea de Comunicare si PR) si sper sa ramana in stadiul de mare realizare si dupa sesiune.

Referitor la blog, cea mai mare multumire mi-o aduc aprecierile din toate colturile tarii si faptul ca pasiunea mea pentru scris mi-a adus in jur oameni frumosi, subiecti ai articolelor mele in derulare. Oamenii valorosi, cei care nu stau degeaba vor fi mult mai prezenti anul aceste pe blog si-i veti cunoaste asa cum ii percep eu (si credeti-ma ca-i nevoie de multe discutii cu o persoana, pana sa iasa un articol din care va pot face oficial cunostinta cu acel cineva).

Pot sa spun cu incredere ca anul 2010 a fost unul a redescoperirii mele personale si ca intr-adevar a fost unul de referinta. Am crescut, datorita oamenilor din jurul meu (cu toate bune si cu toate mai putin bune), am revenit cu picioarele mai pe pamant, mi-am actualizat vechea mea pasiune petnru moda si-am alimentat-o dedicandu-i multe evenimente si discutii cu persoane care-mi impartasesc sentimentele.

Am experimentat si pe plan sentimental si chiar mi-a prins bine tot ce am avut de invatat, la fel si perioadele in care va ofeream motive pentru care  “indragosteala nu e buna” si alea de pauza, in care puneam socializarea si petrecerile pe primul plan. Horoscoapele ma ameninta ca 2011 mi-a rezervat ceva special si nu stiu daca sa ma bucur de veste sau nu.

Hai 2011, continua constructia inceputa de anul ce-a trecut!

Incepand cu sunetul ciocanului la 8 dimineata langa usa camerei mele, continuand cu sunetul alarmei care parca imi zguduia toata fiinta si pana in moemntul de fata, e o zi in care nimic nu merge, rotile nu se invart. Trezirea ingreunata de pleoapele grele si venele inrosite pe albul ochiului s-au alaturat descrescator urmatoarelor evenimente. Am mancat pe fuga, mi-am intins machiajul, mi-am indreptat parul care in final a ajuns prins pentru ca s-a deformat ingrozitor, mi-am uitat mancarea pe masa, am iesit fara cercei. Am iesit incurcata din casa, mi-am incheiat geaca pe drum, am ajuns la facultate si n-am gasit loc de parcare. Am parcat la kilometrii departare, am ajuns in sala de seminar si simteam ca nu pot lega doua vorbe consecvent si cat de cat inteligente. S-a terminat seminarul, mi-am luat masina, si-am ajuns in mijlocul unei intersectii in care am incurcat toata circulatia iar colegii mei priveau razand de pe cealalta parte a strazii. Nu mi-am gasit piesa cautata pe cd, pantoful ma jena, am ajuns in camera, iar cand sa-mi impartasesc nervii pe net, laptopul, pentru prima data S-A BLOCAT, iar pe cand si-a revenit trebuia sa plec.  Am iesit din nou fara cercei si fara foile de care aveam nevoie, inchid usa, o redeschid, imi iau lucrurile, pantoful stang ma jeneaza in continuare, ajung la facultate si incep sa desenez vietati in tus. Trec in drum pe langa colegi de facultate care se uita in ochii mei si degeaba incerc sa mimez un salut, ca nimeni nu ma urmareste cu privirea. Tot pe aceeasi alee, cufundata-n gandurile mele, trec oameni pe langa mine, nu ii recunosc decat prea tarziu, cand orice forma de socializare e imposibila. In continuare, am mancat si urmeaza sa merg la inca un curs pe ziua de azi, care habar nu am unde se tine. Astept sa ma mai impiedic, ca de dat cu capul de pat am dat si am fost fluierata si pasaita de muncitori si soferi de dube.

Sa vad cu ce ma mai surprinde ziua in care nici iarba nu creste.

O viata am fost printre cei dintai. Incepand cu anii in care doamna educatioare ma lauda parintilor, iar la serbari primeam intotdeauna rolurile cele mai importante, continuand cu anii generalei, cand doamna invatatoare ii spunea mamei inca de prin clasa a doua cat talent ascund, urmata de doamnele diriginte(pentru ca am avut vreo 3 in timpul generalei), care fiecare isi dadea cu parerea despre propria-mi persoana, laudandu-ma in fata alor mei. A urmat liceul si acolo a fost la fel, doar ca dupa 8 ani, dintre care 7 am fost cea din fruntea clasei la festivitati, trasand cu glorie linia de final de generala cu media 10 la finalul clasei a 8-a, a urmat prapastia. Si-am nimerit intr-o clasa cum nu prea intalnesti la orice pas. Eram numai unul si unul acolo. Si in liceu am avut cateva reusite, cateva momente de glorie in care am simtit ca le-am dat parintilor mei motive de mandrie cu odorul lor, insa aici eram mereu in primii 5, nu cea dintai. Pentru mine nu asta era prioritar, insa se citea pe fata alor mei o urma de regret. Nu mai eram fata de odinioara, nu mai invatam atat de mult. De ce? Descopeream lucruri noi, vroiam sa gust din toate cate putin si mereu aveam limitele bine stabilite, insa…insa invatatura nu mai era pe planul 1 intotdeauna. Nu-mi pasa, atata timp cat eram inca acolo unde trebuia, atata timp cat imi mentineam nivelul. Am mers si pe la olimpiada nationala, dar…la romana. Nu la matematica, cum poate le-ar fi placut mai mult alor mei….nu alocam atata timp calculelor, pentru ca nu ma atrageau, pentru ca intotdeauna preferam sa “ma descurc” si sa invat doar cat era nevoie. M-au impins din spate, m-au sustinut si m-au sfatuit cu sfaturi peste mii de sfaturi si incurajari, insa NU asta era directia mea. Nu-mi doream incurajari inspre o directie pe care nu aveam de gand sa o fructific, pentru ca natura m-a lasat cu darul de-a fructifica altceva. Intotdeuana auzeam “invata la matematica, la romana te descurci tu”. Un 10 la romana, engleza, franceza, nu valora mai nimic cand il puneam pe tava, insa cand era vorba de matematica, era supremitatea absoluta, meritam premii si cadouri. De la un moment dat s-a creat o obisnuinta si un fel de pact tacut intre cele doua tabere (eu vs parinti):  atata timp cat erau rezultate satisfacatoare si ma mentineam inre primii in clasa, era in regula sa “ma descurc” cum stiu, insa sa nu care cumva sa fie chemati la scoala pentru vreo boacana de-a mea. De prin clasa a 11-a am laut hotararea ca-i musai musai sa fiu studenta la arhitectura. Prin urmare, m-am apucat de desenat. Doi ani am auzit vesnica intrebare ” cat mai ai de desenat?”, sau “cum a  fost la ore? ce calificativ ai luat?”. Talentul la desen liber n-a fost tocmai un atuu, insa am trecut de la “printre primii”, la un fel de “mediocritate avansata”, daca pot sa o numesc asa. Sfaturi, certuri, indrumari si simteam ca ii dezamagesc din ce in ce mai tare. Imi doream ca “data viitoare” sa fie altfel, sa le arat ca pot mai mult, insa desenul e subiectiv si ma intorceam suparata de multe ori de la ore: o data pentru ca stiam ca nu am reusit sa-mi duc la capat planul maret, iar pe de alta parte pentru ca vroiam ca asteptarile sa nu mai fie atat de mari. De la un moment dat, am incercat sa nu mai reactionez, sa tac si sa imi vad in continuare de desenele mele, singurul meu obiectiv era sa fiu studenta la arhitectura. Cu dezamagiri sau fara, uite-ma studenta. Ca nu-s printre primii e o decizie pe care am luat-o de la bun inceput. Insa abia acum am simtit cu adevarat ca i-am dezamagit. Am vrut sa inteleaga ce-mi doresc cu adevarat sa fac, am vrut sa nu mai pun facultatea pe planul 1, am si gresit, mi-am luat palmile de care aveam nevoie, insa dezamagirea-i tot mai mare in ochii lor. Au inceput comparatiile, lucru pe care nu il inteleageam niciodata la alti parinti. Tocmai pentru ca de multe ori eram un termen de comparatie, desi nu-mi placea, nu ma facea sa ma simt mai bine data drept exemplu. Nici acum nu le inteleg, pentru ca nu ajuta deloc, ba chiar inrautatesc si mai tare situatia.  Si nu inteleg de ce dupa 20 de ani acum si-au dat  seama ca e un moment prielnic de comaprat si de dat alte exemple. Nu sunt tocmai copilul model pe care si l-au conturat in minte, desi “mi s-a oferit tot” si nu neg asta, ba chiar ma consider foarte norocoasa pentru toate, insa pot sa ii fac sa fie mandri de mine si altfel, doar sa ma lase sa le arat. Am directia mea, am felul meu in care am de gand sa imi conturez viata si sunt sigura ca sunt destul de cu picioarele pe pamant incat sa nu ma las purtata de valurile tineretii, asa cum au impresia. Imi voi termina facultatea, pentru ca e ceva ce mi-am dorit foarte mult sa fac, pentru ca nu mi-as fi inchipuit sa studiez la un alt nivel, insa voi fi printre primii doar acolo unde voi simti ca facultatea e un factor important in buna desfasurare a  planului meu. Nu vreau sa ma stradui sa excelez la anumite materii subiective, doar pentru note, fortandu-ma sa intru in gratiile anumitor profesori, ci vreau sa-mi conturez stilul meu de a construi, de a amenaja, de a da solutii. Voi lua ce vad mai bun de la fiecare si fie ca ma voi lupta cu morile de vant, nu ma voi da batuta si nu, nu voi fi prima, doar de dragul acelei piramide. Voi face cum cred si imi pare rau ca va voi dezamagi, insa la final, sper ca satisfactiile vor fi mai mari decat taote dezamagirile de-a lungul vremii. Cu diploma in mana si fara un nume, poti sa mergi sa o folosesti pe post de hartie igienica. Insa cu aceeasi diploma, cu o reclama potrivita plasata in locul potrivit, lucrurile frumoase la care am visat pe bancile facultatii se vor putea materializa. Iar atunci va veti da seama ca nu am pierdut timpul degeaba.

Sa va povestesc despre colega mea de camera. Una dintre ele, ca de celelalte doua stiam de printr-a noua ca-s sarite de pe fix ca subsemnata. Nu degeaba ne-am imprieteneit. Asadar, revenind la Adriana, ca asa se intituleaza persoana-n cauza, cea despre care incerc sa incropesc un post, a “cadorist-o” Domnu’ cu 3 colege de camera….cum n-a gandit ca va intalni pe bancile facultatii. Un prim impact, o strangere de mana, o prezentare , un schimb de numere de telefon si….”Unde-i Adriana?” . Mai dadeam de ea din greseala, cand pur si simplu nu cred ca mai gasea activitati care sa o tina departe de camera 402. Mai rarut, ca-i mai dragut….dar pe parcurs, incet, incet ne-am impreietenit. Si-am corupt-o pe a noastra Adriana. Si-am corupt-o bine, ca venea cu pofta de vin cu scortisoara, venea de la cursuri si se arunca in pat, statea cu laptopul in brate ore-n sir la filme, ca nu mai stiam cum s-o readucem la normalitate ). Acum Adriana era de-a noastra. Si ne deghizam si ne machiam si ne masuram valeitatile actoricesti in scenete in timpul sesiunii si cate si mai cate prostii. Si-am aflat ca Adriana noastra are planuri mari de viitor: Vrea sa construiasca un satelit! Cum l-a construi, numai bunul Dumnezeu o stie, ca pana atunci mai are de luat ceva restante. Eh….se pune si pe invatat, se-nchide-n camera si…..sta pe net. )  In momentele ei sclipitoare de “dezlegare la povesti” (caci trebuie sa mentionez ca nu erau tare dese) am aflat ca are-n gand sa : “nu se casatoreasca niciodata” sa ” nu aiba prieten” si daca indrazneam sa o contrazicem ne repezea “o sa vedeti voi ca am asa o sa fie cum zic eu”. Asta-i arma ei de aparare, cu care ne-mbrobodeste  zi de zi. Stie ca n-o credem, rade si incearca sa ne convinga-n continuare. Vai! Si cat astept perioada aia cand a fi lovita-n cap de Cupidon si i se vor da planurile peste cap si, si, si…voi putea-ntr-un final sa zic :”ti-am zis eu!” HA! Si cand va veni perioada aia… o voi cita la fiecare ocazie sa-i amintesc ce prostii debita in primul an de facultate.

Adriana corupta. face 1

Adriana cumintica.  face 2

Adriana noastra are tot felul de idei: acum merge la solar si slabeste si slabeste si slabeste si nu se mai opreste. Si merge la bazin de la 8 dimineata si iar se culca devreme si fuge prin parcuri si joaca volei si merge la baschet si merge la toate cursurile si asculta muzica crestina si fredoneaza “talentuos” prin camera. Si Adriana nu ne mai face rost de sistemul audio care ne-a adus pe cap si-o amenda-n anul asta, tocmai in momentul nostru de glorie pe Angels al lui Robbie Williams. Si-a venit politia si Adriana a scapat si noi am mers si ne-am legitimat. Si-acum nu mai avem sistem, si Adriana nu mai gusta vin cu scortisoara si fuge acasa in fiecare weekend.  Si-am recuperat-o iar, obligand-o sa joace “cati pasi imi dai regina” la miezul noptii si “un doi trei la perete stai!”. Si ne-a marturisit  “cat o enervam cand o trezim la 2 noaptea cu rasete isterice”, dar a recunoscut ca “e pustiu fara noi in camera”.

Are farmecul ei aparte cand vorbeste tareeeeeee la telefon si cand merge la “Hodin” aka Huedin cu accentul sau inconfundabil si cand isi propune ” ma scol la dimineata”, expresie pe care numai de la ea o stiu si-o remarc de fiecare data. Acum vrea aparat foto “sa se faca si ea artista”, ca n-are nico parte artistica. Nu stie “nici desena, nici canta, nici scrie, nici dansa…nu stie nimica”, nici la mate nu ii buna “Ha! Am restante!”, dar e pliiiiiiiina de energie si idei. Inainte sa mearga-n gara sa prinda trenu’, ca unul l-a pierdut pe azi, a dat o maxima “Baietii zic ca nu inteleg fetele. Da stii care-i pb? ca nici fetele nu stiu ce vreau. Api de unde sa stie saracii baiaeti?” )) Adevar graieste fata noastra.

Gata postu’ si-ar mai fi cate-n luna si in stele de zis, da’ se grabeste sa prinda trenu’ si vreau sa-i vad reactia cand citeste randurile astea.

P.S.: reactia? ” Am zburat la gara de-aci!”

Asadar…cand isi gaseste Adriana prieten? Sariti ca la pariuri )

Baietii…un instrument de joaca pentru noi, fetele, dar si un element important fara de care (sa fim sincere) nu am putea trai. Fiecare dintre noi viseaza la basmul ala fantastic, copilaresc de altfel, cu printul fermecat, nunta perfecta and happy ending. Pot sa-mi ascund un ras rusinat si sa trec mai departe. Totusi, pana in acel punct crucial, ai nevoie de o vasta experienta si te alegi cu multe tentative esuate de a-ti gasi jumatatea, sau camaradul de locuinta (cum obisnuia sa-si numeasca sotul, o fosta profesoara de-a mea).

Dar cum mai exact pui mana pe un astfel de exemplar? Exemplarul masculin desavarsit ( in ceea ce te priveste ), care sa indeplineasca toate calitatile pe care le cauti la un “viitor camarad de locuinta”, si sa incerce sa adune defecte putine si care poti fi trecute cu vederea….si alte cele. Bla bla bla

Esti tanara, ai timp sa incerci, sa experimentezi, so…go for it!

Incepi astfel:

-         faci un brainstorming cu prietenele tale, sau daca vrei, iti suprasoliciti neuronii singura, in incercarea de a-ti da seama ce cauti cu adevarat.

Pana aici, toate bune si frumoase. Ti-ai dat seama ca ai nevoie de un tip sa te completeze,  ori poate sa-ti impartaseasca exact aceleasi pasiuni sau modul de a gandi/vedea lucrurile.

Esti dependeta de fashion si vrei un tip care sa-ti impartaseasca pasiunea?

Il gasesti cu siguranta in cele mai in voga localuri din oras, la shopping, pe forumuri, sau pur si simplu pe strada, etalandu-si noua tinuta de zi.

Vrei un tip innebunit dupa clubbing, dj, evenimente?

Trebuie sa fii prezenta la tot ce misca, sa fii bine informata despre noi realeasuri, dj, biografii, evenimente, ca sa ai subiect de discutie si sa poti impresiona cu usurinta.

Cauti un impatimit al cartilor?

Incearca intr-o librarie, o biblioteca ori daca e vara, poate-l gasesti in aer liber(parc/banca), rasfoind  carte.

Iti plac filmele/teatrul/opera?

Ia-ti prietenele si nu uita sa fii prezenta la orice premiera la cinematograf. Se aplica si in cazul unei piese de teatru/opera, ori vreun eveniment simandicos de tipul celor mentionate mai sus (gen: gala, bal, prezentare, etc)

Criteriile de selectie pot fi multiple, iar in functie de ele, te orientezi spre centrul de interes al fiecarui domeniu in parte. Am facut o selectie a celor mai comune locuri in care s-ar putea sa dai cu ochii de EL. Nu cred ca e nevoie sa specific ca inainte sa iesi pe usa, trebuie sa ai grija ce pui pe tine si cum pui si sa nu uiti de machiaj, potrivit pentru activitatea pe care urmeaza sa o intreprinzi. Outfiturile, trebuie alese cu grija inainte sa-ti parasesti domiciliul, pentru ca nu ai vrea sa fii luata prin surprindere cand il vei zari la coltul strazii.

- Te afli intr-un local

L-ai vazut, simti ca fluturii din stomac au luat-o razna si instant te panichezi si iti pierzi orice cuvant din vocabular. Linisteste-te, inspira adanc si fii sigura pe tine! Nu ai nimic de pierdut, daca iei o atitudine relaxata, ii zmabesti si revi la activitatea ta, usor indiferenta . Lasi putin timp de suspans, mai arunci o privire sa vezi daca te urmareste si treci la fapte. Poti sa ii tragi cu ochiul (daca esti o fire mai comoda si astepti prada acasa), ori pur si simplu iti faci drum prin dreptul lui si asa in treacat, poti sa arunci o remarca pozitiva asupra pantofilor pe care ii poarta ( de obicei baietii mor dupa complimente). In acest fel va observa ca aveti pasiuni comune, ii insufli un strop de curaj si il faci sa ii fie mai usor sa te abordeze ( intotdeauna trebuie sa ii lasi sa creada ca detin controlul ), iar tu, ti-ai atins scopul. Discutiile care vor urma dupa ce veti imparti aceeasi masa, depind de fiecare in parte, insa la o prima intalnire, ai grija sa fii rezervata, dar totusi deschisa si sa lasi o urma de mister. Nu te pune pe tava din prima, pentru ca isi va pierde interesul foarte usor. Intriga-l si cu siguranta il vei atrage.

- Esti la shopping

Esti intr-un magazine si il vezi uitandu-se relaxat la niste camasi. Ce e de facut? Treaba-i chiar simpla in cazul asta. Il studiezi cateva secunde, incerci sa-i identifici stilul, remarci ca hanoracul bleu il prinde foarte bine, te apropii incet, studiind articolele de imbracaminte din jurul lui. Daca esti mai curajoasa, ii recomanzi o camasa bleu (remarcand ca-l prinde bine hanoracul pe care il poarta), iar dialogul odata inceput poate continua usor, ajutandu-l sa-si aleaga piesa vestimentara potrivita in functie de evenimentul la care o va purta. Vei avea o bila alba din start.

Daca nu iti place modul asta de abordare, poti incerca altfel: te indrepti cu o jacheta spre el si il rogi sa o probeze, pentru ca ai vrea sa ii faci un cadou fratelui tau si vrei sa sti daca i se va potrivi. Alege o piesa vestimentara usor de probat, sa fii sigura ca nu te va refuza. Drept multumire, poti sa iti iei revansa la o cafea.

- Stai pe net (online)

Aici e simplu de tot. N-ai nevoie de curaj, ci doar de idei originale. Ai grija intotdeauna insa, sa stii cu cine vorbesti si sa te asiguri ca e ceea ce cauti. Cere sfaturi! Va fi mai mult decat bucuros sa ti le ofere. Arunca un link de FB, sub un pretext bine plasat si asteapta. Te va contacta el. If not, skip and try another one! Avantaj: in spatele monitorului nu ai nevoie de tocuri si machiaj, ci doar de un pic de “prezenta scenica”.

- Mergi la cinema

Discutiile la cinema sunt mai greu de intreprins, insa nimic nu e imposibil. Intr-o prima faza, daca esti norocoasa si ai pus ochii pe el de la inceput, iar pe deasupra observi ca nu e insotit de vreo domnisoara, incerci sa procuri un loc cat mai aproape. In cazul in care sala nu e plina, nimeni nu va tine cont ce scrie pe bilet, asa ca e destul de usor sa te asezi in dreapta lui, fara nicio explicatie. La finalul filmului ii poti cere parerea, ori poti sa faci referire direct la o anumita scena din film.

- Mergi la teatru/opera

In aceste locatii mai sofisticate, trebuie sa fii bine documentata. Nu ti-as recomadata sa incepi o discutie, daca nu esti pasionata, ori daca nu ai citit putin inainte despre asta. Daca vrei sa porti o discutie la un astfel de eveniment si ti-e lene sa te informezi, e mult mai bine sa faci pe nestiutoarea, sa ceri sfaturi si pareri si sa arati dorinta de a invata, decat sa incerci sa pari ca esti pe subiect si  sa o dai cu bata-n balta fara sa-ti dai seama. In felul asta, te va ajuta sa intelegi despre ce e vorba ( si va fi bucuros sa faca asta), iar pe de alta parte, daca va observa ca poate impartasi opinii cu tine, vei avea o bila alba.

- Esti in club

De obicei in club iesi sa dansezi, sa te distrezi, fara sa iti pese prea tare de cei din jur. In club nu-i tare greu sa prinzi curaj. Lumina difuza te incurajeaza, barul e aproape si daca te simti bine in pielea ta, daca ai ales outfitul potrivit, n-ai nevoie de prea multe detalii si rasturnari de situatie. Gasesti un loc strategic si incepi sa te desfasori. Stii foarte bine ca daca vrei cu adevarat, poti sa iesi in evidenta.

Pe de alta parte, daca esti mai curajoasa-n tendinte si mai lenesa in a intreprinde actiuni de “catch up”, trage-ti un outfit de sa stea matza-n varful cozii si nu mai ai altceva de facut decat sa iti vezi de distractie. Ai garantia mea ca functioneaza.

- Basic activities – scoala/facultate

Daca-ti place un coleg de scoala/facultate, ai cateva variante: ori esti tu aia desteapta care il ajuta, ori musai sa fie el. Ajutorul si informatiile trebuie impartasite, dar intotdeauna trebuie aleasa pe spranceana persoana careia ii dai “share”. Daca nici unul nu sunteti mari fani ai scolii, atunci ti-ai gasit partenerul de distractie in timpul orelor/cursurilor.

- Walking down the street

Aici trebuie curaj! Daca ai ratat momentul, nu prea stii cand vi se mai intersecteaza drumurile, iar timpul pentru a actiona e destul de scurt. N-o sa te indemn sa il intrebi “cat e ora?”, pentru ca nu vei primi altceva la schimb, decat strict niste informatii, care nu prea te ajuta in demersul tau. Incearca o abordare originala! Se accepta micile minciuni. :”> Poti sa il intrebi despre ceva local din zona, poti sa te prefaci ca ti s-a terminat bateria la telefon si ai nevoie urgent ca cineva sa te lase sa dai un telefon, poti sa “scapi” ceva pe jos s.a.m.d. Sigur gasesti idei mai bune decat cele insirate aici. In cazul in care n-ai curaj sa scoti o vorba….”esti grabita si te impiedici; poate chiar te lovesti de umarul lui usor”.

Orice alta activitate ai practica, oricare ar fi localizarea ta pe harta, ai doar cateva criterii de urmat pentru a reusit: ai grija la “ambalaj”, la cum iesi din casa ( sa fii intotdeauna pregatita vestimentar pentru locul pe care il alegi), sa fii inarmata cu incredere in fortele proprii, siguranta, un zambet sarmant, subiecte inteligente de discutie si invaluie-te intr-un sal de mister. Ah! Si naturaleatea intotdeauna e un punct forte! Go for it, girl!