Numarul patru e cu noroc asta seara, pentru ca doar a  patra oara reusesc sa incep cumva sa scriu. Cel putin asa cred. Oare am sa mai reusesc vreodata sa scriu cum scriam eu pe vremuri? Oare am sa incetez sa ma intreb cine va citit si ce va crede, cine ce va spune si oare voi inceta vreodata sa ma mai mint ca nu-mi pasa? Nu-mi pasa-n aparenta, insa cred ca oricat de aparenta as vrea sa fiu, in esenta raman aceeasi. Singura diferenta e ca accesul e limitat si nu multi detin codul de intrare. Si mi-as dori atat de tare sa pot sa-i dau share de bunavoie, sa intrati cu totii, sa facem cunostinta asa cum trebuie, asa cum o faceam o data, intainzand nu doar mana, ci intreaga mea fiinta. Mi-as dori sa mai fiu o data copil, sa cred ca oamenii sunt buni (marturisesc ca uneori inca mai trag sintagma asta de coada si mi-o reinsusesc)

Vreau sa va vad zambind doar daca simtiti nevoia, nu mai vreau complimente de dragul complimentelor, nu mai vreau socializari inutile, zambete frontale transformate in grimase dupa ce intorc spatele. As vrea sa nu mai controlez si sa nu va mai controlati cand ne-ntalnim pe strada, as vrea sa ma saluti daca simti ca ma cunosti, pentru ca sigur iti voi raspunde si voi zambi. As vrea sa nu mai judeci dupa aparente, pentru ca…vezi tu, aparentele raman doar aparente, pentru ca asta e lumea in care traim, pentru ca asa ne invata societatea, pentru ca altfel…altfel am ramane niste anonimi care n-ar putea sa treaca frontierele lumii in care traiesc si-ar supravietui plini de frustrari in cochilia lor,  improscand venin si gasind vinovati. Asadar, ne inumanizam treptat, insa tind sa cred ca e doar superficial, pentru ca in fond si la urma urmei, in adancurile noastre am ramas la fel.

Pe cuvant.

M-am saturat sa ma joc. A trecut si vremea mea…mi-am abandonat de ceva timp colectia de papusi Barbie si Ken intr-un sac prin beci. I-am lasat acolo, in ideea ca nu-mi mai sunt de folos, ca nu-mi mai aduc nicio satisfactie personala, crezand ca am trecut de acea etapa. De fapt…e o etapa peste care nu o sa trecem niciunul dintre noi vreodata, doar ca evoluam incet si schimbam tipul de joc. Am trecut de la papusi, la tot felul de alte jocuri, iar in cele din urma simt ca m-am saturat sa ma joc. Cel putin, pentru moment, cred ca am sa abandonez, cred ca voi sta pe margine sa tin scorul, sa trag linie si sa vad cine va castiga. Am experimentat multe feluri de jocuri, am trecut prin toate, ca in cele din urma sa raman…cu multa experienta, un gust dulce-amar si cu multe aduceri-aminte si ganduri de viitor.

E perioada in care imi place sa cunosc oameni, imi place sa vorbesc,  sa vad locuri noi,  sa cunosc cat mai multe perspective de viata, sa ascult opinii, poate catodata doar sa ascult. Imi lipsesc pe de o parte povestile cu substrat, discutiile directe si sincere. Totul se rezuma la glume, figuri de stil si replici care nu dau in penibil, fiecare avand impresia ca daca va zice ceva gresit va fi desconsiderat. Lume careia ii e frica sa-si puna pe tava gandurile, lume care se ascunde in spatele unor masti pe care cu multa munca si le-au creat.

Mi-am dat seama ca lumea e atat de mica, ca totul e relativ si ca nimeni nu se intereseaza de tine, daca nu stii alege ambalajul potrivit. Intotdeauna, un nou cunoscut o sa te citeasca precum citeste prospectul unui medicament si-ti va pune o eticheta, iar pretul de vanzare iti va fi si el stabilit. Un om cu principii, care intotdeauna va ramane la fel, doar perceptia celor din jur il va schimba la o prima vedere. In final, totul a ramas la fel, neschimbat, aparentele ramanand la stadiul de aparente, existente doar pentru a intimida si de a te feri de priviri pe care vrei sa le tii departe de tine.

Lume se schimba, ne surprinde in cele mai brutale moduri si ne loveste fara a se uita inapoi, fara sa se gandeasca la consecinte. Noi ne complacem si ne vedem in continaure de viata noastra, luandu-ne un scut de aparare si asteptandu-ne sa fim surprinsi la orice pas. Ne doare, dar pe mai departe ajungem imuni si reactionam asemenea acelora, pe care zi de zi spunem ca ii uram si ca “n-o sa facem niciodata” ca ei.

Cat ma va tine pana sa apas Resume Game, vom vedea pe parcurs. Deocamdata, sunt arbitru.