Sa va povestesc despre colega mea de camera. Una dintre ele, ca de celelalte doua stiam de printr-a noua ca-s sarite de pe fix ca subsemnata. Nu degeaba ne-am imprieteneit. Asadar, revenind la Adriana, ca asa se intituleaza persoana-n cauza, cea despre care incerc sa incropesc un post, a “cadorist-o” Domnu’ cu 3 colege de camera….cum n-a gandit ca va intalni pe bancile facultatii. Un prim impact, o strangere de mana, o prezentare , un schimb de numere de telefon si….”Unde-i Adriana?” . Mai dadeam de ea din greseala, cand pur si simplu nu cred ca mai gasea activitati care sa o tina departe de camera 402. Mai rarut, ca-i mai dragut….dar pe parcurs, incet, incet ne-am impreietenit. Si-am corupt-o pe a noastra Adriana. Si-am corupt-o bine, ca venea cu pofta de vin cu scortisoara, venea de la cursuri si se arunca in pat, statea cu laptopul in brate ore-n sir la filme, ca nu mai stiam cum s-o readucem la normalitate ). Acum Adriana era de-a noastra. Si ne deghizam si ne machiam si ne masuram valeitatile actoricesti in scenete in timpul sesiunii si cate si mai cate prostii. Si-am aflat ca Adriana noastra are planuri mari de viitor: Vrea sa construiasca un satelit! Cum l-a construi, numai bunul Dumnezeu o stie, ca pana atunci mai are de luat ceva restante. Eh….se pune si pe invatat, se-nchide-n camera si…..sta pe net. )  In momentele ei sclipitoare de “dezlegare la povesti” (caci trebuie sa mentionez ca nu erau tare dese) am aflat ca are-n gand sa : “nu se casatoreasca niciodata” sa ” nu aiba prieten” si daca indrazneam sa o contrazicem ne repezea “o sa vedeti voi ca am asa o sa fie cum zic eu”. Asta-i arma ei de aparare, cu care ne-mbrobodeste  zi de zi. Stie ca n-o credem, rade si incearca sa ne convinga-n continuare. Vai! Si cat astept perioada aia cand a fi lovita-n cap de Cupidon si i se vor da planurile peste cap si, si, si…voi putea-ntr-un final sa zic :”ti-am zis eu!” HA! Si cand va veni perioada aia… o voi cita la fiecare ocazie sa-i amintesc ce prostii debita in primul an de facultate.

Adriana corupta. face 1

Adriana cumintica.  face 2

Adriana noastra are tot felul de idei: acum merge la solar si slabeste si slabeste si slabeste si nu se mai opreste. Si merge la bazin de la 8 dimineata si iar se culca devreme si fuge prin parcuri si joaca volei si merge la baschet si merge la toate cursurile si asculta muzica crestina si fredoneaza “talentuos” prin camera. Si Adriana nu ne mai face rost de sistemul audio care ne-a adus pe cap si-o amenda-n anul asta, tocmai in momentul nostru de glorie pe Angels al lui Robbie Williams. Si-a venit politia si Adriana a scapat si noi am mers si ne-am legitimat. Si-acum nu mai avem sistem, si Adriana nu mai gusta vin cu scortisoara si fuge acasa in fiecare weekend.  Si-am recuperat-o iar, obligand-o sa joace “cati pasi imi dai regina” la miezul noptii si “un doi trei la perete stai!”. Si ne-a marturisit  “cat o enervam cand o trezim la 2 noaptea cu rasete isterice”, dar a recunoscut ca “e pustiu fara noi in camera”.

Are farmecul ei aparte cand vorbeste tareeeeeee la telefon si cand merge la “Hodin” aka Huedin cu accentul sau inconfundabil si cand isi propune ” ma scol la dimineata”, expresie pe care numai de la ea o stiu si-o remarc de fiecare data. Acum vrea aparat foto “sa se faca si ea artista”, ca n-are nico parte artistica. Nu stie “nici desena, nici canta, nici scrie, nici dansa…nu stie nimica”, nici la mate nu ii buna “Ha! Am restante!”, dar e pliiiiiiiina de energie si idei. Inainte sa mearga-n gara sa prinda trenu’, ca unul l-a pierdut pe azi, a dat o maxima “Baietii zic ca nu inteleg fetele. Da stii care-i pb? ca nici fetele nu stiu ce vreau. Api de unde sa stie saracii baiaeti?” )) Adevar graieste fata noastra.

Gata postu’ si-ar mai fi cate-n luna si in stele de zis, da’ se grabeste sa prinda trenu’ si vreau sa-i vad reactia cand citeste randurile astea.

P.S.: reactia? ” Am zburat la gara de-aci!”

Asadar…cand isi gaseste Adriana prieten? Sariti ca la pariuri )

Intr-o stare ca cea de moment, una care prefer a NU fi dezvaluita, am hotarat ca e un moment prielnic sa ma desconspir aici, pe site, pe blog, pe loana.ro. De ceva vreme nu am mai postat nimic. Nu din cauza lipsei de idei, ci din cauza lipsei timpului de petrecut online. Nu ma plang ca-s ocupata si ca mi-s persoana importanta, ma plang doar ca nu am atat timp de scris pe cat mi-as dori, ca nu va ofer atat de mult timp sa-mi alocati pe internet pe cat ar trebui. Desigur, ar fi mai mult decat favorabil sa scriu zi de zi, sa ma comentati zi de zi, sa am un blogroll impresionant si sute de commenturi, dar nu in momentul de fata. Poate in viitor voi fi mai activa, poate o data in viata voi participa si eu la roboglfest. Nu ca-i un must-have, doar pentru mandria mea de bloggerita. Momentan, nu ma simt pregatita sa concurez cu cei aflati acolo, cap-de-afis, daca pot sa ii numesc asa, pentru ca ei sunt cei cu page rank mare (de curand am aflat si eu cu ce se mananca treaba asta), cu vizitatori unici pe zi, mai multi decat acumulez eu in decursul unei saptamani. Pot sa o mai lungesc pe tema asta putin, dar oricum va trebui sa recitesc tot ce am scris aici, datorita, ori din cauza LA faptu’ ca nu mi-s in stare sa leg frazele cum trebuie si voi avea nevoie de corecturi after finalizare. Poate-mi pun coelgele de convietuire sa ma corecteze, in cazul in care-mi termin repede ideile de insirat, dar….poate nu. Pe riscul meu, voi posta cuvant cu cuvant ce scriu acum si aici.

In aceasta seara, o seara dedicata exclusiv colegilor arhitecti, am avut parte de multe  (poate de prea multe) povesti si vapori de alcool, care de altfel m-au determinat sa vin acasa si sa nu dorm, ci sa postez un articol nou. Numiti-l articol, faceti-mi favoarea asta, va rog! Iar apropo de articol, apropo de jurnalism, un om cu un nume sonor in a noastra Romanica, un om care face rainting seara de seara, m-a dezamagit profund. E un agramat. Pe twitter si pe blog si in toate zielele lui. Mai bine traia cu emisiunea sa, decat sa incerce socializarea in online la 36 de ani ai lui, in care se pare a nu fi a avut macar vre-un contact cu cratima si scrisul. E mult mai ok cand vorbesti, ca nimeni nu verifica numarul de “i” cand articulezi, ori locul cratimei. E vorba despre Dan Capatos, care nu numai ca nu scrie infect, dar o si pune la vedere cu mandrie. Am avut o tentativa de link exchange, dar asta s-a intamplat la primul articol. Pacat ca a deviat atat de mult de la emisiunea sa cu raiting de invidiat si s-a hotarat s-o mai dea si-n bloggereala.Ok. Il las in plata lui, c-o mai fi avand multi fani la numar, care trec cu vederea cratimele puse ne-la-locul lor.

Trecand la seara mea, o seara in care s-a vorbit despre sex mai mult decat pot neuronii mei s-o duca, ma declar a fi invingatoare. Am rezistat, ba chiar am ras si m-am simtit bine. Dupa un semestru si ceva, mi-am descoperit o parte din colegi, asa cum sunt ei, in afara stresului de la predarile de proiecte. Chiar mi-a placut. Voi mai experimenta o seara-n town, doar eu si colegii de semigrupa. La intoarcerea la domiciliu, am fugit sa prind 35u’, singura linie pe care o stiu din Cj si am renuntat a mai cauta localuri fel-de-fel. M-am lasat pe mana lor, dusa intr-un loc, pe care, cu scuzele de rigoare, nu imi sta in putinta sa il transpun aici (nu i-am putut retine denumirea), stiu doar ca e vorba de o moneda maghiara de prin ’70, unde cica Absithul e foarte ieftin. Am ras si-am vorbit ca-ntre colegi, am ajuns acasa, fetele mi s-au distrat de starea mea de spirirt, iar acum…e vremea sa dorm. Maine merg la cursuri. De la 8. Sunt elev constiincios.

La revedere.