Proaspat intoarsa din oras, de la un suc si multe povesti cu prietenii, ajunsa in camera mea, am peirdut mai bine de jumatate de ora hotarandu-ma ce sa fac: sa ma uit la un film, sa citesc, sa scriu, sa lucrez ceva, sa imi fac manichiura. Am inceput prin a cauta filme si mi-am lasat un episod dintr-un serial la incarcat. Intre timp mi-am adus aproape ustensilele necesare manichiurii si mi-am ales culoarea lacului. Am terminat si cu asta, m-am cocotat pe fotoliu si-am luat la rand titlurile de carti. M-am hotarat la vreo 2-3, dar nu m-am putut decide, asa ca le-am pus la loc. Am ajuns din nou in fata laptopului si m-am apucat sa scriu. Pana acum am facut de toate cate un pic. In final probabil o sa ajung sa spun ca ma plictisesc, desi activitati se pare ca imi gasesc usor. Problema e ca nu duc niciuna dintre ele la bun sfarsit si tare ma tem ca in urmatoarele minute am ma pun in pat si am sa adorm, cu toata pregatirea mea. Tebuie sa aleg doar o singura activitate, dar nu stiu care si parca as vrea sa le fac pe toate odata, sa nu las nimc pe maine. Sau sa le las pe toate? Pana una alta, am legat vreo doua propozitii si-am dus la bun sfarsit macar un lucru in seara asta: am scris. Mai departe, om vedea daca mai iese ceva. Si cine spune ca femeile nu-s complicate?

Iata-ma pasita-n noul an, cu inca un an adaugat la prefix, cu multe mailuri care vor sa-mi prezica viitorul Capricornului din mine pe tot parcursul anului 2011 si cu o noua lista de “to do”-uri.

Anul ce-a trecut, a trecut atat de repede, incat abia m-am simtit “ca la 20 de ani” cum zic aia de la Voltaj, dar a fost un an atat de plin si atat de frumos, ca parca mi-e teama de 2011. Am facut de toate, am fost peste tot, dar realizarea cea mai mare petnru mine e ca am cunoscut o multime de oameni noi, frumosi, interesanti si plini de viata.

Tot o “cea mai mare realizare” e faptul ca sunt studenta la doua facultati (pana anul trecut eram doar la arhitectura, iar acum ma mandresc si cu facultatea de Comunicare si PR) si sper sa ramana in stadiul de mare realizare si dupa sesiune.

Referitor la blog, cea mai mare multumire mi-o aduc aprecierile din toate colturile tarii si faptul ca pasiunea mea pentru scris mi-a adus in jur oameni frumosi, subiecti ai articolelor mele in derulare. Oamenii valorosi, cei care nu stau degeaba vor fi mult mai prezenti anul aceste pe blog si-i veti cunoaste asa cum ii percep eu (si credeti-ma ca-i nevoie de multe discutii cu o persoana, pana sa iasa un articol din care va pot face oficial cunostinta cu acel cineva).

Pot sa spun cu incredere ca anul 2010 a fost unul a redescoperirii mele personale si ca intr-adevar a fost unul de referinta. Am crescut, datorita oamenilor din jurul meu (cu toate bune si cu toate mai putin bune), am revenit cu picioarele mai pe pamant, mi-am actualizat vechea mea pasiune petnru moda si-am alimentat-o dedicandu-i multe evenimente si discutii cu persoane care-mi impartasesc sentimentele.

Am experimentat si pe plan sentimental si chiar mi-a prins bine tot ce am avut de invatat, la fel si perioadele in care va ofeream motive pentru care  “indragosteala nu e buna” si alea de pauza, in care puneam socializarea si petrecerile pe primul plan. Horoscoapele ma ameninta ca 2011 mi-a rezervat ceva special si nu stiu daca sa ma bucur de veste sau nu.

Hai 2011, continua constructia inceputa de anul ce-a trecut!

Intr-o stare ca cea de moment, una care prefer a NU fi dezvaluita, am hotarat ca e un moment prielnic sa ma desconspir aici, pe site, pe blog, pe loana.ro. De ceva vreme nu am mai postat nimic. Nu din cauza lipsei de idei, ci din cauza lipsei timpului de petrecut online. Nu ma plang ca-s ocupata si ca mi-s persoana importanta, ma plang doar ca nu am atat timp de scris pe cat mi-as dori, ca nu va ofer atat de mult timp sa-mi alocati pe internet pe cat ar trebui. Desigur, ar fi mai mult decat favorabil sa scriu zi de zi, sa ma comentati zi de zi, sa am un blogroll impresionant si sute de commenturi, dar nu in momentul de fata. Poate in viitor voi fi mai activa, poate o data in viata voi participa si eu la roboglfest. Nu ca-i un must-have, doar pentru mandria mea de bloggerita. Momentan, nu ma simt pregatita sa concurez cu cei aflati acolo, cap-de-afis, daca pot sa ii numesc asa, pentru ca ei sunt cei cu page rank mare (de curand am aflat si eu cu ce se mananca treaba asta), cu vizitatori unici pe zi, mai multi decat acumulez eu in decursul unei saptamani. Pot sa o mai lungesc pe tema asta putin, dar oricum va trebui sa recitesc tot ce am scris aici, datorita, ori din cauza LA faptu’ ca nu mi-s in stare sa leg frazele cum trebuie si voi avea nevoie de corecturi after finalizare. Poate-mi pun coelgele de convietuire sa ma corecteze, in cazul in care-mi termin repede ideile de insirat, dar….poate nu. Pe riscul meu, voi posta cuvant cu cuvant ce scriu acum si aici.

In aceasta seara, o seara dedicata exclusiv colegilor arhitecti, am avut parte de multe  (poate de prea multe) povesti si vapori de alcool, care de altfel m-au determinat sa vin acasa si sa nu dorm, ci sa postez un articol nou. Numiti-l articol, faceti-mi favoarea asta, va rog! Iar apropo de articol, apropo de jurnalism, un om cu un nume sonor in a noastra Romanica, un om care face rainting seara de seara, m-a dezamagit profund. E un agramat. Pe twitter si pe blog si in toate zielele lui. Mai bine traia cu emisiunea sa, decat sa incerce socializarea in online la 36 de ani ai lui, in care se pare a nu fi a avut macar vre-un contact cu cratima si scrisul. E mult mai ok cand vorbesti, ca nimeni nu verifica numarul de “i” cand articulezi, ori locul cratimei. E vorba despre Dan Capatos, care nu numai ca nu scrie infect, dar o si pune la vedere cu mandrie. Am avut o tentativa de link exchange, dar asta s-a intamplat la primul articol. Pacat ca a deviat atat de mult de la emisiunea sa cu raiting de invidiat si s-a hotarat s-o mai dea si-n bloggereala.Ok. Il las in plata lui, c-o mai fi avand multi fani la numar, care trec cu vederea cratimele puse ne-la-locul lor.

Trecand la seara mea, o seara in care s-a vorbit despre sex mai mult decat pot neuronii mei s-o duca, ma declar a fi invingatoare. Am rezistat, ba chiar am ras si m-am simtit bine. Dupa un semestru si ceva, mi-am descoperit o parte din colegi, asa cum sunt ei, in afara stresului de la predarile de proiecte. Chiar mi-a placut. Voi mai experimenta o seara-n town, doar eu si colegii de semigrupa. La intoarcerea la domiciliu, am fugit sa prind 35u’, singura linie pe care o stiu din Cj si am renuntat a mai cauta localuri fel-de-fel. M-am lasat pe mana lor, dusa intr-un loc, pe care, cu scuzele de rigoare, nu imi sta in putinta sa il transpun aici (nu i-am putut retine denumirea), stiu doar ca e vorba de o moneda maghiara de prin ’70, unde cica Absithul e foarte ieftin. Am ras si-am vorbit ca-ntre colegi, am ajuns acasa, fetele mi s-au distrat de starea mea de spirirt, iar acum…e vremea sa dorm. Maine merg la cursuri. De la 8. Sunt elev constiincios.

La revedere.

Tring! Am primit un mail! Tzaar -tzaarr ! Stai mah, ca-mi suna telefonul! Bleep-bleep! Ha! Sms! Trebuie feedback.

Numa’ un pic sa-mi verific contu’ pe twitter, daca am vre-un DM, ori daca e careva care mi se adreseaza @LoanaV. Doaaaaaaamnee!

Ai putina rabdare, doar sa intru pe blog, sa vad daca am comentarii noi si sa-mi mai verific numarul de vizitatori si sa-i localizezpe harta. Viiiiiin acum!

Pfff….dar am 3 notificari pe FB si mai tre’ sa vad daca mi-a vizitat cineva profilul pe HI5, ce naiba? Atat nu poti sa astepti? Gata…vin! Inchid tot si vin!

…..in 5 minute, ca vreau sa mai vad vizitatorii de pe vechiul blog si gata. Pfff…inca 11 tweeturi, intre timp. Verificare rapida si-am plecat. Ies pe usa si-mi doresc un alt telefon si net oriunde. Iarasi am fost  ultima, iarasi m-asteptati, stiu! “Bine ca stai pe pe net, cand noi ne machiem!”, aud o voce mustratoare-n spate si ma grabesc sa-mi aranjez paltonul

Asa se intampla de fiecare data.  Dar drept iti zic, ca dintre toate astea, cel mai tare ma bucur la Sms-uri noi. Imi sare inima din loc cand am primit un mesaj, cu sau fara motiv, dar asa se intampla de fiecare data. Sunt atat de incantata, incat nu se poate discuta cu mine pana in momentul in care nu ajung sa pun mana pe telefonn sa il verific. Pe locul doi, ca bucurie-n suflet, sunt comentariile pe blog si numarul crescand de vizite. Ma implineste treaba asta, si-mi da incredere in mine. Stii ce-mi mai incanta corazonul? Add-urile pe mess, dupa care urmeaza strict, falowerii pe twitter. Toate astea imi dau o stare de bine. Imi plac oamenii prea tare and i really need to keep in touch. Asta-i o buba mare de-a mea, iar pe langa asta, pe langa faptul ca-mi place sa rad pe YM!, imi plac de mor noile contacte, care par interesante. Sunt asa…o provocare pentru mine. Sa vezi cum te percepe o noua persoana din lista de mess, dupa o serie de discutii. Se intampla sa pierd extrem de multa vreme si cu pozele, trebuie sa recunosc. Cand m-apuca dracii, pierd ore in sir pe FB si dau de persoane, inbhipuite si neinchipuite si ma-nciudez de mor cand au profil din ala privat si n-avem prieteni comuni. Nu ma-ncumet la add in toate cazurile, dar se mai fac si exceptii. Si asta trebuie sa recunosc. A trecut vremea Hi5-ului, dar si el la vremea lui ma-ncanta cu profile visitors, pana s-a introdus optiunea aia care nu te lasa sa fii vazut daca vizitezi, pe care de altfel am bifat-o cu totii, asadar nu mai e palpitant. Am innebunit de tot, dar sunt sigura ca si pe voi va fac sa va simtit bine aceste mici detalii din viata cotidiana si sunt la fel de sigura, ca nu multi o sa recunoasca treaba asta. )

Eu? Eu stau ore-n sir pe Facebook? Da’ de unde….mai incarc si eu o poza-doua si gata. Nu ma pasioneaza Hi5-ul, doar ca-mi mai schimb uneori tema si topul…(zilnic). Nu, nu ti-am citit blogul, doar mi-am aruncat ochii, in graba. De ce m-as bucura la mesaje, doamne fereste? Nu stau deloc pe twitter, dar sunt la curent cu toate vestile (in momentul aparitiei)…din greseala. Extraordinar! Nu stau pe mess…deloc. De’ aia am busy all day long. Bullshit!

Face it! I’m not the only one.  (intre timp, un nou comment pe FB) )