Pe stilu ca-mi doresc sa petrec ca-n orasul de bastina, asa-zisul Zalau, municipiu de judet (pentru cei care inca au nevoie de harta pentru reperare), am iesit in localul unde cica se aduna oamenii care va sa zica reprezinta orasul. Lasand gluma la o parte, in asta seara, m-am prezentat intr-un local unde se pretinde a fi prezenta lumea buna a orasului, reprezentantii cei de seama…insa spre uimirea mea, am fost prinsa de mana de domni supraponderali, cei cu ceafa dubla si cu lanturi Versace la gat, domni care isi aratau care mai de care bunavointa de a-mi oferi bautura la bar. Chiar daca raspunsul meu ar fi fost, prin absurd, pozitiv, pandantivul si personalitatea care le atarna la gat ar fi fost in aceeasi masura neschimbat, iar eu ca persoana as fi fost caalogata in diverse feluri Imi pare rau sa ajung la asemenea concluzii, insa in urma “distractiei” din seara aceasta am realizat ca as fi mai castigata lenevind in patul meu de acasa si uitandu-ma la un film (chiar daca e unul in reluare). Imi pare rau sa afirm ca in orasul acesta mic, orasul de care multi romani nu dau pe harta, traiesc atat de multi oameni care au o impresie mai buna despre ei decat le permite statutul. Iar aici nu ma refer la conturi, carduri, sau portofele, ci la personalitate si realizarei. Oameni buni, nu sunteti mai mult decat simpli cetateni ai aceluiasi oras, Zalau, oameni care poate nu ati reusit sa va remarcati in alta parte. Aici aveti impresia ca le stiti pe toate, insa sunteti privati de adevarata lume, de oamenii care conteaza…..asa ca, sfatul meu prietenos ar fi sa lasati deoparte frustrarile copilaresti si sa acceptati in jurul vostru oameni de calitate si nu doar ambalaje ieftine cu pretentii de consumabile in euro.

Noapte buna, Zalau!