Sambata, 10 septembrie, au avut loc zilele comunei Treznea si cu ocazia acestei serbari, s-a luat decizia de a realiza un monument in cinstea eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale. Daca rasfoiti putin niste carti de istorie, va veti reaminti importanta satului Treznea pe aceasta scena.

Asadar,  deschiderea serbarii trebuia facuta cu sfintirea locului unde va urma sa fie ridicat acest monument. Ei bine, eu am fost incredintata cu realizarea conceptului pentru acest monument, fapt care m-a onorat si m-a motivat foarte tare in munca mea. Am gandit doua variante, pe care mai apoi le-am prezentat, iar din cele doua variante, in urma votului s-a ales varianta ce urmeaza a fi realizata.

Acest proiect este prima mea realizare pe plan profesional, desi deocamdata sunt abia la jumatatea drumului. Ma bucura faptul ca acesti oameni au avut increderea necesara in mine, incat sa-mi ofere libertatea de a duce la bun sfarsit conceptul pe care m-am propus, fara sa-mi puna piedici si fara sa vina cu obiectii sau alte idei. Asa mi-as dori sa fie tratat orice arhitect caruia i se propune un nou proiect, insa din pacate, azi sunt mult prea putini aceia care pot sa-si realizeze conceptele propuse fara alte obstacole. Eu, am avut norocul de a ma afla printre cei putini inca de la primul meu proiect important si mi-as dori ca si de acum inainte sa dau peste beneficiari care sa-mi acorde increderea si libertatea de exprimare de care am nevoie.

Odata cu primul meu proiect, a venit si primul meu discurs in domeniu, in fata unui auditoriu ales. Cu emotii, impleticiri pe ici pe colo, cam asa a fost:  http://www.youtube.com/watch?v=03nTvKp_BQI .