Aveti in fata dumnevoastra niste cuvinte. Aceste cuvinte sunt tastate din spatele unui ecran, de o persoana de sex feminin, pregatita sa traga pe dreapta. Inainte de-a cadea la intelegere cu Mos Ene, isi face ordine in minte si-njura-n gand o data. S-a saturat de texte ieftine de agatat, de oameni care cauta sa fie in atentia eia doar din anumite motive. Crede ca are o problema mare, ca nu se poate decide ce sa aleaga. Nimic nu ii convine. Niciun sortiment de pe o tava cu fel de fel de specialitati. Poate pentru ca e prea usor sa-ntinzi mana si sa te servesti. Sortimentele se schimba periodic, se reinventeaza, dar parca intotdeauna cand intr-un final alege ceva dintr-un meniu, i se spune sa-si aleaga altceva. Si-atunci, in momentul ala parca-i vin toate poftele din lume si-njura iar in gand…si-si doreste din ce in ce mai mult doar acel fel, care nu poate fi gustat…sau pentru care poate e prea mult de asteptat. O fi normal, o fi firesc? Sa fie deja prea pretentioasa, cu prea multe mofturi? Sa-i placa atat de tare jocurile incat sa nu se sature vreodata sa le joace? Totusi tind sa cred ca e nevoie doar de pionul care o va face sa stea pe loc si o va provoca in continuare, care nu se va aseza pe tava, ci o va intriga continuu, ce-i va ridica semne de intrebare si-i va oferi si certitudini. Se lasa surprinsa zi de zi de noi oameni si se intreaba de ce apar atat de multi in ultima vreme. De ce acum, oameni care parca mai bine-si inghiteau limba decat sa scoata un salut pe gura, par mai mult decat prietenosi, cu povesti mai mult decat familiare? Nu e neapart neplacut, e amuzant, dar continua sa se intrebe unde s-a produs schimbarea.