Toamna si-a reintrat in drepturi si pare ca orice urma de vara si ceea ce a insemnat pentru fiecare dintre voi/noi, a zburat spre tarile calde si a uitat de noi pentru o vreme. Fraza de inceput e potrivita atat sensului propriu, cat si figurat, cu speranta ca razele calde inca nu ne-au abandonat de  tot.

E prima vara dupa multi ani, care a fost altfel si astfel se proconizeaza o prima toamna care poate nu ma va recunoaste (si nu din cauza vopselelor de par). Pe premiza ca nu e bine sa-ti faci planuri, ca nu se implinesc, am lasat 3 luni la voia intamplarii, convinsa fiind ca ma vor surprinde si ca probabil va fi vara cea mai cea. Ei bine, sfatul meu e sa nu va ghidati dupa aceeasi premiza, pentru ca veti realiza in final ca daca nu vrei ceva si nu ai putina determinare sa-ti faci o schita a unui plan de bataie…viata foarte rar te va surprinde. Pana una alta, nu ma plang, pentru vara asta altfel, pentru ca nu am avut parte de plictiseala. Mi-am redescoperit o parte din prietenii de care poate uitasem si am reluat unele vechi obiceiuri, am pus accent pe ceea ce vreau sa fac cu adevarat in viitor si inca vreo cateva lucruri marunte, dar care pentru mine inseamna mult. Pe acestea din urma prefer sa nu le desconspir, ca-s mai safe la naftalina. Cu siguranta nu a fost o vara a sincronizarilor, dar poate toamna va veni putin mai la fix si mai surprinzatoare. Nu mi-e dor de mersul la facutlate, mi-e dor de unii colegi, chiar daca-s foarte putini, mi-e dor de agitatie, planuri si vise, de evenimente si de culoarea strazilor Clujului, pline pana la refuz de sute de voci si stiluri diferite. Mi-e dor si de Bucuresti si de-o capitala europeana (ca sa fiu complet sincera, mi-e dor de mor de Paris) si am reintrat in febra fashion, acum cu noile colectii, saptamani ale modei si pictoriale care mai de care.

Am mai spus eu c-am imbatranit, dar vara asta mi-am dovedit-o si ar fi cazul sa fac ceva sa regasesc energia pe care o aveam odata si s-o las mai moale cu orele de somn.