Incep de maine! Cum ce? Cura de slabire. Ma rog, vorba vine cura de slabire, pentru ca, sincera sa fiu, nu prea sunt de acord cu retetele astea minune, care te fac supla intr-o saptamana si te rotunjesc la dublu in urmatoarea. Ei bine, incep de maine un stil de viata sanatos. Si anume: miscare, mese regulate si cat de cat echilibrate, stop junk food, dupa 18 se permit doar fructe si asa mai departe. Ideea asta cu “de maine”, ma macina de vreo cateva saptamani si drept a zis cine a zis ca lucrurile care-ti sunt interzise ti se infatiseaza din ce in ce mai atragatoare in momentul in care exista chiar si cea mai mica bariera intre voi. Ajung cu mare tristete in suflet la aceeasi concluzie: parca in perioada asta am pofta de inghetata, multa ciocolata, la terase doar cafea cu frisca si sucuri, mi se mai face pofta de fructe imediat dupa cina si cate si mai cate deserturi nu-mi vine a experimenta. Am lasat chiar si lenea la o parte si m-am pus nitel pe experimentat in bucatarie (bineinteles, dulciuri racoritoare de vara, DAR! cu multe calorii). Stiu ca de maine incep si azi ma rasfat. Asta o spuneam si ieri si alaltaieri, o spun si azi, cand parca imi vine sa mananc toate clatitele de la bunica (eu care, in mod normal dupa 2 clatite eram cat se poate de satula), cu gandul ca de maine…. Tare vreau sa vad si eu cum va arata de maine-poimainele meu. Si cand te gandesti ca nu cer prea mult, decat vreo 5-6 kg in minus sa ma declar pe deplin satisfacuta. Poate pentru ca nu mi se pare un capat de lume, ba chiar am impresia ca e relativ usor sa scap de ele, poate ca asta mi-e realul motiv pentru care “maine e intotdeauna mai bun ca azi” pentru a incepe stilul ala de viata de care va ziceam.

Sa nu mai vorbim cand e vorba de restaurante…La capitolul asta, trebuie sa recunosc, am o MARE  slabiciune: tocmai pentru ca mi-au placut de mica si se pare ca pasiunea asta e mai greu de stavilit. De la cativa anisori, de cand incepeam eu sa inteleg cam ce se intampla in lumea asta si de cand refuzam indarjit orice forma de hrana, in momentul in care ajungeam intr-un restaurant, se intampla sa-mi vina pofta de mancare instantaneu si sa termin tot din farfurie (spre marea multumire alor mei, care nu mai stiau cum sa ma tina in viata, pentru ca se pare ca puteam trai bine-mersi doar cu oxigen si apa). Lucrurile se pare ca au ramas neschimbate la acest capitol, ba mai mult, adaugandu-se inca de prin clasa 1 pofta de fel de fel de mancaruri gatite la domiciliu. Lucru trist pentru mine, intr-un fel….in felul ala in care in momentul de fata ma gandesc serios ca de MAINE sa mai schimb putin situatia.  Asadar…maine-i marti si se zice ca nu e bine sa incepi niciun lucru in ziua de marti a saptamanii. O las pe poimaine!