Buna! Ma numesc, Loana. Nu Lorena, nu Liana, nu Ioana, nu Louana, nu Luana, nici macar Leona sau in alte zeci de feluri in care mi-a fost dat sa-mi aud numele strigat. Simplu, Loana, cu L mare de tipar.

De fiecare data cand cunosc o noua persoana si urmeaza introducerile, aproape ca-mi silabisesc numele, ca la gradinita si am mare grija sa se inteleaga L-ul de inceput. Chiar si dupa chinul asta de la prezentari, putine sunt persoanele care au si reusit sa ma strige pe nume dupa prima strangere de mana. De obicei in urmatoarele 10 minute, observ cum se evita pronuntarea numelui, ori pentru ca l-au uitat, ori pentru ca n-au inteles. Pana prin clasa a patra, colegii mei de generala nu stiau exact cum ma cheama, desi se facea prezenta zilnic. Tin minte ca intr-o zi, pana si doamna invatatoare s-a enervat si a scos un coleg la tabla si l-a pus sa imi scrie numele. Bineinteles ca numai Loana nu a iesit, iar doamna invatatoare a luat atitudine intr-un final si mi-a invatat colegii cum se scrie numele meu. De atunci a trecut mult si multa lume am mai intalnit. De multe ori mi s-a adresat o intrebare prosteasca ” De la ce Loana?”. Pai de la ce Andreea, de la ce Maria, de la ce George? Nu cred ca m-o fi botezat dupa vreun brand de masina sau un fel de mancare chinezeasca, pentru ca din cate stiu, ai mei nu au trait in satra sa-i tenteze sa ma strige “Mercedesa”. Ei bine, pana si la maternitate a fost o intreaga poveste cu numele asta, pentru ca moasele alea nu vroiau nici in ruptul capului sa-l treaca pe foaie. Maica-mea pe patul de spital nu reusea sa le convinga ca nu Luminita, Victoria, Gloria (inspiratie de la revolutie, ca mi-s nascuta fix pe 1 ianuarie 90) si nici Vasilica (dupa sf Vasile) nu trebuie sa treaca pe foaie, pentru ca doamnele erau nervoase si nu intelegeau de ce m-ar boteza Loana.  Ei bine, intr-un final se pare ca asa am ramas.

Legat de numele asta si de faptul ca e tare greu de digerat pentru unii oameni, am ajuns sa o las balta si uite asa de fiecare data cand chem un taxi sau fac o comanda la mancare, le fac intotdeauna pe numele Ana. Pentru ca Ana-i din trei litere si nu mai stau 3 minute in plus la receptor pana-i explic pe litere  cum se scrie Loana si nici nu am surpriza sa fi inteles gresit operatoarea, iar la livrare sa mi se spuna ca s-a facut comanda pe alt nume(respectiv Ioana s.a.m.d.). Ei bine, pana si aseara in oras am fost surprinsa sa aud ca ma numesc Ioana. Pe profesori am incetat demult sa ii mai corectez, iar cei care-mi citesc blogul si inca au dubii in privinta numelui meu, ma amuzati teribil.