In loc sa-mi fac bagaju’ ca un om normal ce ma consider, tinand cont ca peste aproximativ o ora jumatate pornesc la drum, m-am gandit eu sa va impartasesc de acum oroarea bagajeor. Ca m-am saturat sa le fac si sa le desfac de vreo cativa ani, aproape saptamana de sapatamana (uneori chair de cateva ori pe saptamana) e deja o rutina. Gravitatea situatiei sta in faptul ca dupa atata amar de experienta nu am invatat nimic: nu ma pot limita la un rucsac si intotdeauna car dupa mine vreo 2 valize pline pana la refuz ( ca da’ daca am nevoie de rochita aia rosie crosetata si n-o am la mine?). Pe langa alea doua valize care au fiecare in parte nevoie de metoda “fundului pe geamantan” ca fermoarul sa mai functioneze si sa le iinchida, cam de fiecare data mai car dupa mine si vreo doua-trei umerase cu sacouri/paltoane sau alte chestii anterior calcate, in scopul salvarii acestora de la sifonare si de a ma scuti pe mine de a folosi calcatorul mai mult decat e necesar. Ei bine, sa spunem ca partea asta cu facutul bagajelor mi-a intrat deja in mana si stiu exact ce am de facut – treaba merge relativ repede- si tinand cont ca ale mele cosmetice sunt deja in borseta lor(mai fac energie de timp si nu le mai strang pe toate de peste tot saptamanal – asa le car, asa le folosesc,asa le duc inapoi).

Pana acum avem asa: doua valize + umerase. Destul? Ei bine, avem una bucata laptop, care-mi dizloaca umarul de fiecare data cand il car mai mult de100 de metri, iar cand te gandesti ca-mi mai pregatesc ai mei inca o plasa din aia de Carrefour pliiiiina pana la refuz de-alde gurii, ei bine, ma intelegeti de ce am nevoie de hamal? Geanta mea daily cu necesare, n-o mai pun ca se intelege de la sine, iar aparatul foto cand e de excursie e de inteles ca nu trebuie sa lipseasca nici el.

Si uite asa poate o singura persoana sa umple un intreg portbagaj!  Fug, ca am de terminat niste bagaje.