Inainte de fiecare post nou, am in minte cel putin vreo 5 subiecte de povestit. Ajung in fata laptopului si ….nu mai stiu nimic din ce am avut de gand sa-nsir. Asadar, de aceasta data mi s-a intamplat la fel: vroiam sa scriu de HiMan, dar las asta pentru un post urmator, cand voi avea si o poza atasata. Am vrut sa scriu despre viata la camin, despre colegul nostru Pomp de la 5, care mereu ne face sa radem si care e mereu aici cu telefonul, sa filmeze toate prostiile pe care le facem. Am mai vrut sa va povestesc de colegele mele de camera, care mai nou sunt Parasute (s-au inscris la parasutism si planorism). Ce-o fi in capul lor? Eu oricum, chiar daca le zic de ‘enshpe mii de ori pe zi ca-s nebune, le apreciez curajul. Am mai vrut sa scriu despre oamenii care nu stiu sa mai guste din viata de club, dupa aplicarea unei noi legi in monitorul oficial. Mai aveam in plan sa scriu despre mine si ce s-a intamplat cu distractia in club. De ce odinioara ma distram atat de bine, incat nu imi pasa de nimic si intotdeauna vroiam sa stau cat mai mult, sa nu pierd nimic, ca continui sa dansez cu ochii inchisi pana la epuizare? De ce acum nu e la fel? Sa fie o schimbare la mine? La ceilalti? Obisnuinta? Aseara, mai bine-zis azi-noaptea, cand m-am intors de la o petrecere foarte reusita din Club Midi, unde invitata de onoare a fost Tania Vulcano, stateam pe marginea patului si ma intrebam “ce se intampla?” De ce nu ma simteam ca altadata? De ce distractia nu mai e la fel? Deja eram nervoasa ca nu gasesc raspunsuri si-mi exprimam ideile cu voce tare. Ba chiar am inceput sa-mi intreb prietenele despre fenomenul asta, sa stiu daca-s singura-n problema, ori daca suntem mai multe? M-am linistit…imi dadeau dreptate, dar nu-mi dadeau raspunsuri. Am mai meditat putin…m-am uitat la poze si mi s-a aprins un beculet. Imi placea sa merg la mare, la evenimente, pentru ca nu cunosteam pe nimeni si nu imi pasa de nimic. Imi placea mult mai mult in Midi atunci cand eram “incepatoare” si cand lumea de la noi de-acasa n-avea treaba cu tipul asta de distractie. Eram printre straini, pe care totusi ii consideram ca fiind o mare familie. Acum…s-a umplut de lume, lume cu impresii, care te analizeaza din cap pana in picioare, iti masoara pasii si se intereseaza cu cine ai mai vorbit, pe cine mai cunosti, incearca sa ti se bage pe sub piele, sau incearca sa demonstreze ca-s mai tari si-si dau ochii peste cap c-o apa plata-n mana. Un fel de afirmatie…”ce stii tu?Imi curge sange-albastru-n vene,da?”. Oameni care se dau de-a locului, chiar daca e prima oara cand calca intr-un asemenea loc, oameni pentru care restul oamenilor sunt penali si simt nevoia sa-si arunce-o masca de superioritate si sa se tina stras de-o apa plata. Nu o data, de doua, trei ori, ci…de fiecare data, iar daca nu, prefera sa stea acasa. Muzica e doar o scuza. Am ajuns sa rabd setea, de groaza sa nu-mi iau apa, am ajuns sa evit sa ma desfasor in voie, pentru ca nu-mi plac comentariile. Poate sariti cu sfaturi de genu’ :”Nu trebuie sa-ti pese ce cred ceilalti!” No shit! Nu-mi pasa…dar totusi n-am cum sa evit autocontrolul la interceptarea unei analize scurte si-a unei priviri intepatoare. Ignoranta…da? Da, desigur, dar atrage dupa sine autocontrolul, fara sa vreau.

In concluzie….iubesc cluburile in care sunt doar cunoscutii de care mi-e drag sa ma-nconjor si nu alt fel de “impresari”. Iubeam sa ma distrez cand nu aveam de salutat atat de multa lume intr-o seara si cand intalneam oameni prietenosi, pe care-i vedeam pentru prima data si-mi zambeau si ma-ndemnau la dans. Inca merg cu placere la evenimente, inca astept cu nerabdare 1 Mai…inca mai sper la o distractie fara “imrpesii” pe Kudos si in Midi. Ne revedem vinerea viitoare, la Troy Pierce, nu-i asa?

P.S. : multumim Psaico pentru pozele reusite de la fiecare event marca Midi.