GIC…el e omul despre care am de gand sa va vorbesc. De ce l-am ales? Pentru ca in mod sigur nu pierde vremea aiurea si intotdeauna il prinzi cladind peste piatra de temelie. Nici nu mai stiu cum l-am cunoscut, cert e ca din prima clipa in care am vorbit parca ne stiam de o viata intreaga, iar Gicu (asa cum il mai numesc multi apropiati de-ai lui) e un om atat de deschis si plin de viata si idei, incat nu poate trece neobservat pe langa tine. Intotdeauna il gasesti cu zambetul pe buze, chiar si atunci cand poate ar simti nevoia sa se ascunda de lume si sa uite sa zambeasca. Asa e el, emana energie pozitiva, iar cand ai chef de povesti, ti-e mai mare dragul sa incepi sa insiri cuvintele.

Sa incepem cu inceputul. “De ce GIC?”, l-am intrebat eu si sunt sigura ca multi dintre voi aveti aceeasi curiozitate. Raspunsul e simplu: numele sau adevarat e Gozman Ionut Cristian, se intelege de unde vin initialele, nu? Dateaza de prin clas a 7-a, si a pornit de la un amic de pe la bloc.

De mic a avut o pasiune nebuna pentru muzica, nu neaprat ceea ce face astazi, dar cand te gandesti ca un copil la 5-6 ani lalaia Vivaldi in scara blocului, e totusi un inceput promitator. A trecut prin toate stilurile muzicale de-a lungul vietii si o recunoaste foarte deschis : “Da..pot zice ca am trecut prin tot ce putea trece un kidan la varsta mea.Eram curios ca si acum defapt, dar acum e altfel ghidata curiozitatea”. Pana prin clasa a 9a, si-a descoperit dragostea petnru muzica electronica(mergea mai mult pe trance in acea perioada), primul sau favorit recunoscut a fost Paul Van Dyk. Tot atunci, invitat acasa la un prieten care l-a initiat oarecum in “a face muzica” pe un programel simplu, a descoperit ca “iesea ceva unic”si si-a dat seama cam in ce directie se indreapta: a inceput sa cumpere si sa incerce toate softurile de produs muzica, pana la cele care se utilizeaza in ziua de azi. Cand intr-un final a avut cateva piese, mergea cu ele la un prieten(unul dintre cei 3-4 DJ Zalauani) sa i le puna in cafeneaua in care lucra (care pe vremea aia era singurul club al orasului), insa “mi le intoarcea tot timpul cu diverse obiectii care ma enervau pt ca erau adevarate…si asa am inceput sa ma autoeduc”. Desi nu se complacea in rolul de elev, marturiseste ca aceasta persoana “a fost unul din oamenii pe care i-am vazut ca profesor” si de la care a avut ce invata.

Primul contact adevarat cu DJ-eala, l-a avut tot prin liceu, cand prietenii sai l-au impins spre un concurs de DJ, numai pentru ca nu aveau loc de fumat si sperau ca Gicu al nostru e capabil sa-l castige, iar astfel studioul din care se puneau piese in timpul pauzelor avea sa devina noul loc de fumat. Toata lumea era castigata, ce sa mai? Ei trebuiau doar sa insiste, iar Gicu sa accepte propunerea “si zic hai sa incerc…si asa se asculta numai prostii in pauze”.

La concurs au fost 10 participanti, printre care o fata, Irina, care ii cazuse cu tronc unuia dintre organizatori, asa ca…”ce-ar fi daca am pune o fata ca dj?”, iar GIC s-a intors in clasa cu vestile proaste si orgoliul ranit.

Intre timp a venit o propunere, tot din partea prietenului-profesor despre care v-am povestit mai sus (dar hai sa-i spunem pe nume, Sergiu). Sergiu, ca despre el e vorba, l-a luat sub aripa sa intr-un club, iar treaba lui GIC era sa puna in deschidere in fiecare zi. Printre sutele de Cd-uri care veneau zilnic si din care trebuiau sa selecteze ce urmeaza sa puna la club, el simtea nevoia sa-si puna amprenta si intotdeauna “imi aduceam si eu cd’uri scrise cu slagare din winampul meu”. “Asta pentru 6 luni…zi de zi, seara de seara, eu eram lipit de Millenium(asta e clubul despre care vorbim) ca activitate de liceu. Imi urmaream visul!”. Dupa aceste 6 luni a urmat un an in care el si Sergiu puneau cot la cot, iar in anul asta a incercat  sa-si impuna stilul propriu, desi era foarte greu in randul tinerilor care nu vroiau sa accepte si altceva.

Intotdeauna a fost genul de om care a incercat sa se impuna si in final i-a reusit prin perseverenta de care a dat dovada de-a lungul timpului. Dupa 3 ani de rezident plus alte jucarii muzicale, se decide sa urmeze facultatea de muzica, asa ca a lasat experientele din Zalau si si-a urmat drumul in Oradea, “increzator ca o sa imi gasesc acolo dj boot”.

A inceput cu cea mai mare discoteca, un fost cinematograf. A inceput ca Mc primele luni, el avand o fobie a microfonului s’a autoprovocat acceptand jobul in distractie, pana cand si-a dorit sa puna si muzica, iar in momentul cand a pus mana pe aparat, cei care se ocupau pana atunci de chestiune, s-au simtit amentintati dand ultimatum patronului sa aleaga “ori ei, ori GIC”. Pleaca si de acolo, se indreapta spre un alt club mai mic pentru inca vreo 5-6 luni, dar renunta pentru ca “se punea accent pe prostie si nu imi convenea sistemul”. Inca vreo 2-3 cluburi, nimic conturat, pana primeste un telefon care vine cu o oferta, care si-a urmat cursul frumos, tot in orasul de bastina. Era vremea pentru “Old Jack Pub”! ” Am stat in pub vreo 3 ani rezident cu petreceri in fiecare weekend, dj invitati atat din tara cat si internationali, toate frumoase pana cand a inceput sa se stinga febra clubbing dupa o perioada asidua de invitati si schimbari muzicale”, cu multele incercari, sentimente de tradare si fenomenul muzical in continua decadere local, el renunta la rezidentiat in ultimul an de facultate.

E momentul ca dupa atatea suturi in partea dorsala, sa fie propulsat omul nostru, iar acum e momentul: “a aparut oferta de la OneFM, exact dupa ce termin cu facultatea si licenta. La o saptamana jumate m-am mutat in Bucuresti”. Ca si producator al radioului a invatat multe lucruri noi “si experienta de la One mi’a largit orizontul, in plus show’urile  prin tara mi-au alimentat, sa zic asa, visul..de Dj. Cel de productie electronica l-am alimentat altfel, prin studio-uri, sesiuni tarzii pe diverse piese, seri destul de intinse si relaxante in acelasi timp. Am invatat multe alte chestii care imi lipseau in Zalau pe partea de studio”. De acum numele de GIC era cunoscut pe scena de club ca producator, dj.

Cateva dintre piesele pe care inca le mai fredonam cu zambetul pe buze ii poarta semnatura sau serioaasa contributie. Sunshine a lui Dj Sava, No side effect cu Eftimie, ceva piese cu Rosario Internullo, colaborari cu Raul, remix la Surrender a lui Optick, care in anul 3 de facultate i-a oferit un post de productie full time la radio 21” dar nu am renuntat la scoala”. Ei bine, omul nostru, ale carui seturi le ascultam cu mandrie la One si ne laudam prietenilor ca-i consatean de-al nostru, a trecut prin multe si si-a demonstrat puterea de a aduce ceva nou in muzica si a reusit sa se impuna pe scena clubbingului romanesc.

Despre omul din spatele numelui, va spun ca e un tip de nota 10, cu o gandire foarte complexa, pasionat de numerologie, astre si sistemte neconventionale, persoana potrivita care iti poate recomanda la orice ora cate un documentar interesant. Ii place atat de mult muzica, incat de multe ori isi ia laptopul cu el la cafea, iar printre povesti, mai scoate cate un set. O ureche ii e intotdeauna plecata muzicii, iar cu cealalta reuseste sa intretina o conversatie inteligenta. Ii plac foarte mult animalele (isi iubeste la nebunie pisica) si, in ciuda faptului ca a demonstrat de atatea ori ca e un om cu un caracter puternic, are momentele lui de slabiciune, insa de fiecare data isi pastreaza calmul si zambetul pe buze. E simplu, vesel, plin de idei si multe proiecte de viitor. Ii vor iesi toate, pentru ca niciodata nu se da batut, iar noi avem ce invata din ce am insiruit mai sus.