Cum inca nu prea m-a incercat foarte tare sentimentul de sesiune si cum  de maine e musai, da’ absolut musai sa incep sa-mi supun mintea odihnita la indelungi ore de studiu, am zis ca profit de ultima zi de relaxare si postez ceva, ca tot n-am facut-o de multa vreme(pe motiv de time is money).

Ei bine, de cand ma aflu acasa si am redescoperit televizorul, am schimbat vreo cateva posturi TV si am trecut in revista showurile mele de divertisment de care imi era dor. Am observat ca mai nou se promoveaza tot mai tare cultura, cartile, evenimentele artistice, festivalurile si alte chestioare din astea care sa demonstreze in fata natiunii cat de culturalizati am devenit peste noapte si cate cuvinte noi am invatat saptamana asta din DEX. Eh…astea pe langa portia zdravana de can-can si non-valorile tarii, care inca mai fac raiting.

Sezonul acesta mi se pare ca s-a lansat un fel de moda in exprimare si ca anumite cuvinte sunt in trend,  iar utilizarea lor frecventa, brusca si totodata superioritatea pe care o creeaza gura vorbitorului in momentul folosirii acestora…de nepretuit. Imi vine in minte acum un cuvant pe care il aud de o bucata de vreme pe la toate posturile TV si anume “ravisant”. Ravisant, dupa cum bine ne este definit de al nostru Dictionar Explicativ al limbii Romane este egal cu: “deosebit de frumos, incantator”. Provine din limba franceza, iar lucrul asta ma amuza teribil pentru ca ma face sa ma simt ca pe vremea in care stramosii nostri isi luau aere de superioritate dand-o din “furculision” in “lingurision”. Pentru prima data am descoperit acest termen intr-un documentar francez, Yves Saint Laureant il folosea obsesiv si banuiesc ca a intrat usor in vocabularul nostru uzual, pentru ca, nu-i asa?, e la moda. Daca YSL poate, noi de ce nu am putea?

Nu vreau sa intelgeti gresit: nu ma deranjeaza nimic in utilizarea acestui termen, ci singurul lucru care ma deranjeaza e atitudinea cu care acest cuvant este rostit si mai ales contextul si faptul ca este aruncat cu superioritate in fata unor oameni care ar intelege mult mai multe dintr-un simplu “incantator” sau alte sinonime autohtone. Am invatat prea mult de la cei de afara, am preluat peste masura, insa trebuie sa invatam sa ni se para la moda sa ne cautam propriile neologisme. Credem prea tare in valorile altora si ne incredem prea putin in ceea ce avem noi de oferit, iar prin faptul ca aruncam cuvinte mari in stanga si in dreapta si prin faptul ca-i punem pe cei din jur sa caute in dictionar atunci cand poarta o conversatie cu noi, nu ne face cu nimic mai inteligenti, ne face poate mai interesanti. Oare asta cautam cu adevarat?