Uneori ma simt legata de maini si de picioara, simt ca am un lacat pe inima si ca cheia ce-l poate deschide e undeva pe fundul oceanului. Simt ca gura-mi rosteste doar cuvintele ce trebuie rostite, ca ochii lor nu vad decat ce vor ceilalti sa vada si ca ma invart intr-un cerc inchis din care nu voi putea sa scap decat distrugandu-l, lasand in urma mea un teren minat si pasind dincolo de barierele ce mi-au fost impuse pana acum.

Simt in fiecare zambet o grimasa si-o vorba nerostita, vad in fiecare privire dulce un ochi patrunzator care ma sfasie fara sa-i pese, ascult fiecare vorba goala si trec mai departe, fara sa mai filtrez nimic.

Respir un aer toxic, murdarit fara folos si-mi privesc in fiecare dimineata in oglinda sufletul, pe care nu-l mai recunosc. Simt sforile care ma strang din spate, care manevreaza neobosite fiecare miscare ce trebuie intreprinsa, intocmai ca a unei marionete de la teatrul de papusi. Hotararile nu sunt niciodata ale unei singure persoane, ele vor fi agatate mereu de sforile de care va ziceam, iar in umbra, chipurile fara masti vor juca jocul lor malefic, fara ca tu sa poti schimba cu ceva ce ti se intampla, fara sa poti sa opresti acest circ ce-ti inunda simturile….iar cel mai grav e ca in final vei ajunge sa te bati cu pumnii in piept pentru ceea ce crezi tu ca ai hotarat de comun acord cu propria-ti persoana.

Va trece azi, va trece maine, la fel cum mainele de azi s-a transformat in ieri-ul ce-a fost si el o data maine, iar tu…stingher intr-un colt de lume, vei ramane cu aceleasi intrebari nerostite, cautand aceleasi raspunsuri ce nu-ti vor fi date. Vei ramane mereu blocat in situatii problema si vei vrea sa-ti sfasi hainele si sa urli de fiecare data cand simti ca nu se poate. Vei trai innebunind incet in fiecare zi, surzind glasurilor dulci, tacand in loc sa-mparti favoruri mincinoase, luptand doar tu cu tine si cu ce-ai putea face, fara ca in final sa intreprinzi ceva concret. Varianta cea diantai pare simpla, dar autodistructiva, iar cea de-a doua, aceea de a-ti oferi sufletul la vanzare e cea pe care 90% o aleg fara sa stie ce-au ales si fara sa o recunoasca vreodata, batandu-se in piept ca maimutele pentru adevarul absolut si integritate netarmuita.

Bine ati venit la teatru! Spectacolul fara sfarsit, a inceput!