Mi-e dor… si acum ma gandesc la trecut, insa mi-e dor de viitorul ce-ar fi putut sa vina. Mi-e dor de ce mi-a fost odata dor, mi-e dor de cum mi-era dor si cum asteptam sa-mi fie. Mi-e dor sa ma doara burta de la atata ras. Mi-e dor de anul intai de facultate,  mi-e dor de planurile si visele impartite la 3 noaptea in camin. Mi-e dor de plimbarile nocturne si nu mi-e dor doar de atat. Mi-e dor sa-mi caut telefonul, mi-e dor sa nu-l uit in geanta, mi-e dor sa am motiv sa ma intereseze sa il scot de pe silent. Mi-e dor sa ma intreb cum va fi vara, mi-e dor de vremea cand faceam planuri in doi, mi-e dor sa nu mai fac nimic pe ultima suta demetri, dar totusi mi-e dor de-o petrecere nebuna in stil american sau de-un film siropos. Mi-e dor de vremea cand glumeam despre casatorie, mi-e dor de majorate, mi-e dor sa fim mai mult de 3 persoane (si acelea indecise) care stiu sa se distreze. Mi-e dor de prieteni noi care sa fie ceea ce par a fi….mi-e dor de oamenii pe care i-am lasat in urma, mi-e dor sa nu conteze brandurile, mi-e dor de-un strans de mana fara interes. Mi-e dor sa fiu impresionata, mi-e dor de visele pe care le aveam odata, de gandirea pe care intre timp am lasat-o uitarii, de cainele meu maidanez, de bucuria pe care o aveam cand infloreau liliecii sau de un buchet de frezii fara un motiv anume. Mi-e dor de ordine si disciplina, la fel cum mi-e dor de haosul constient din 402. Mi-e dor sa actionez fara sa gandesc si mi-e dor sa nu fiu judecata. Si toate astea pentru ca…sunt om si-o recunosc.